| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poemede Ionel CiupureanuNu mai gândi nu mai ţipa E-un du-te vino şi tot aşa burţile oricum se baricadează din mers nu contează alunecând în sinea mea habar n-am cu hohotele şi pupăturile ai încredere se scurg oarecum nu mai gândi logic şi nu mai ţipa ce drăguţ până se-ntunecă burţile se fărâmiţează nu-mi pasă că ne vom înmulţi şi ce păcat şi aşa mai departe. În spatele meu Capul meu îmi pica la picioare şi doar capul tău vorbea picioarelor mele rămân în spatele meu să mă visez fără picioare mâinile şi urechile ar vrea să sufere ca oamenii visează că-mi mănâncă picioarele să doarmă şi să bea să moară şi să leşine nu plânge şi tu n-a plâns nimeni că m-a visat fără picioare şi fără urechi fără capul tău vorbind mâinilor mele să mă viseze şi să moară să leşine şi să bea. Ceva există Se răspândesc zvonuri se evită ciocniri se sprijină forţe femeia mea citez devine ridicolă şi zona e moale fleoşc leziunile ei se şi varsă intră-n fojgăitul care ţâşneşte e-o-ntreagă nebunie se râcâie dar nu se proliferează lichidul ei s-ar descompune dacă şi numai dacă ar şi exista. Încercuirea mişcărilor N-am unde să-ţi spăl picioarele şi nici să le dau foc nu mai am s-au rupt singure şi-au plecat cu nevăzutul de la picioarele mele cu tot marţi dimineaţa ca un mort ce te pusei să mi-l naşti ca să scapi de picioarele tale umflate şi-apoi să plângi după ele marţi dimineaţa ca un mort ce te pusei să mi-l naşti. Ceva merge Ar fi trebuit doar alcoolul să mă apere de cancer nu-i suficient şi-atunci îmi fac rost de-o femeie asta-i bine aş fi vrut s-o vând altcuiva ce-i prea folosit n-aş mai curăţa cu aspiratorul n-ar fi rău să fug undeva plozii sunt plini de ură aş putea să-i dau la schimb sau i-aş folosi până îi ia dracul un câine ar vrea să mă latre dar nu mai are voie mai curând sau mai târziu doar de cancer alcoolul ar mai fi vrut să mă apere va fi şi prea târziu şi prea curând m-ar putea da şi la schimb asta-i bine. Nişte scaune o masă Te vindecasem după moartea ta visasem o casă un pat şi-o carpetă un hău imens unde să nasc ce-am râs că doar tu nu erai. Ca pe vremuri În loc să moară nici n-a mai existat săracul de el îl cunoscuse cineva totuşi nu ştiu ce să mai spun că nici nu mai am voie că îmi alege şi dezordinea că îmi mângâie neregularităţile ca pe vremuri la urma urmei indiferent cum obosise un pic că nu exista într-un cuvânt îmi destrăma slănina nu ştiu de ce şi cu asta basta nu mai ştiu ce să zic. Aş lenevi Te-am visat fetiţă cu chipul maică-ti moartă am ieşit şi-am murit şi-apoi am plecat şi-am ajuns e doar o mahala România îţi dau bilele mele din vis să leneveşti în ele moartea mea e doar un gând şi România doar o mahala când mă spălam pe cap o viziune spălam nu o femeie cântă şi-acuma de parcă se fărâmiţase sub cărnuri e doar o mahala România. |