Trebuie să recunosc că, atunci când am primit vestea despre organizarea unei expoziţii personale a pictorului Călin Beloescu la Muzeul de Artă din Craiova, pe lângă un firesc sentiment de bucurie, am avut şi unul de nelinişte. Acesta din urmă se datora faptului că de mai bine de un deceniu pierdusem contactul atât cu artistul, cât şi cu creaţia sa. Liniştitoare au fost primele imagini trimise pe mail în faza de pregătire a expoziţiei. Acest nume important al generaţiei ‘80-iste îşi dezvoltase universul plastic care l-a consacrat, aşezându-l în matca vremurilor noastre.

Contactul direct cu lucrările sale mi-a confirmat părerea că, atent şi muncitor, artistul îşi construieşte acum discursul într-o contemporaneitate cu un traseu vizual coerent. Nu rare sunt cazurile când artişti cu un parcurs meritoriu în tinereţe nu mai reuşesc să-şi depăşească formula care i-a consacrat. Curiozitatea sa pentru studiu, pentru experiment şi mai ales pentru fotografie s-a păstrat intactă. Ea însă s-a transformat printr-un firesc proces de distilare într-o imagine care conţine dimensiunea şi puterea de înţelegere a actualităţii.

Printurile sale pe suprafeţe mari, cu intervenţii cromatice, sunt o rezultantă firească a creaţiei sale din perioada ‘80-istă. Acumulările vizuale dublate de cele spirituale şi, nu în ultimul rând, afective conturează un univers predominant cerebral cu neliniştitoare tăceri emoţionale.

Seva creaţiei sale se hrăneşte din aceste acumulări intelectuale cu preponderenţă de ordin vizual. Este edificator în acest sens ciclul Istoria Mariei de Medici, unde artistul oferă o replică la seria celor 24 de lucrări cu acelaşi subiect pe care Peter Paul Rubens a realizat-o la începutul secolului al XVII-lea. Văzut la Louvru, acest important ciclu din creaţia rubensiană l-a incitat în încercarea sa de a concepe, într-o formulă vizală proprie, o replică nu în sens polemic aşa cum se întâmplă cel mai adesea, ci una în spiritul recunoaşterii, asimilării dar şi al detaşării de reperul creat de maestru.

Pe un alt palier al memoriei, de această dată afective, se situează ciclurile sale balcanice cu peisaje din Grecia, Bulgaria dar şi de pe la noi. Tehnica este aceeaşi a printului cu intervenţii cromatice realizat pe suprafeţe mari, raportarea la nivel afectiv este însă alta. Aceste lucrări realizate în atelier, după fotografii, prin mixarea unor imagini, conţin şi transmit stări divergente a căror expresivitate înclin să cred că transcende intenţiile propuse de creator. Deşi, la o primă lectură, aceste lucrări (şi mă refer aici nu doar la cele din ciclul Balcanic, ci totodată la Ministerul peronului (I,II), ciclul Bucătăria, peisajele veneţiene, germane etc.) sunt în aparenţă concepute sub semnul exclusiv al cerebralităţii, lucru cât se poate de firesc la un asemenea tip de abordare „tehnică“; privite însă „de aproape“, ele îşi dezvăluie adevărata identitate care reflectă o stare de tăcere metafizică. Imaginile colajelor sale fotografice sunt preluate şi totodată transmit o intensă încărcătură emoţională. Acest amalgam afectiv, în ciuda coerenţei imaginii formale, creează atmosfera onirică a acestor lucrări de un magnetism special. Citirea lor trebuie făcută nu doar în ansamblu, ci şi pe detalii care, uneori, pot fi mai importante prin conexiunile pe care le generează. Trebuie remarcate în acest sens lucrări precum Misterele peronului, Îngerul, Metafizica gardului etc.

O altă latură a personalităţii sale este relevată de pictura în acrilic. Luându-şi drept motiv grădina casei de la ţară, Călin Beloescu concepe o serie de piese mari, unde simţim bucuria frustă a artistului în faţa unui spaţiu liniştitor şi într-un fel protector. Discursul plastic direct, nemeditat de fluxul raţiunii ce surprinde cu pregnanţă clipa, face din lucrările acestui ciclu un veritabil inventar emoţional ce conservă intensitatea acestor trăiri. Imaginea, deşi plină de vitalitate datorită nervozităţii tuşelor, este încărcată de lirism, oferind receptorului o confesiune sentimentală în armonii cromatice cu accentuate sinestezii muzicale. Grăitoare în acest sens sunt: Noaptea în grădină, Apus de soare în grădină, Peisaj nocturn cu lumină de lună şi alte câteva. Oferta culturală făcută de Călin Beloescu Muzeului de Artă din Craiova a fost una generoasă, pe măsura spaţiului care a găzduit expoziţia, provocând o întâlnire de substanţă cu universul unui important artist.