Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Poeme

        de Doina Pologea

dacă soarele

dacă soarele răsărind

dacă asfinţitul

sau clarul zilei

dau semn că ne iubesc

şi ne ţin la marginea bucuriei

cum ai pregăti chibritele, la marginea cutiei

să scapere

cât ne iubeşte oare

Acela ce ne ţine

chiar în miezul bucuriei,

al bucuriei de a ne fi dăruit viaţa

împreună cu şansa de a scăpăra odată

amnarele

recilor noastre inimi

aidoma cu răsăritul

cu asfinţitul

cu mica lentilă restituind

soarelui – clarul lui întreg ?

trenă

ai grijă, se spune, la gândul în care

te va afla moartea :

o clipă de iubire covârşeşte tot răul

unei vieţi

cum trena mării

trage după ea

ţărmuri, stânci, corăbii dar şi

cleştişorii de crab

numele lor fie Setilă

lumânări aprinse în noapte

lumânări pe ape lunecând

lumânări care tremură stăruitor

lumânări înflorite şi retezate de vânt

cei dragi ai noştri care au trecut

dincolo

(cu nume generic: Setilă)

înghit – grămăjoare sau bulgări – lumină

tot atât

câtă au ars cu adevărat pe pământ

stilul e un stilet

dac㠄stilus” înseamnă

un mic instrument de scris

iar stilet – ceva ce poate ucide

cumplite răspunderi mai au cei ce

poartă lângă inimă încărcata armă

la pândă cu piedica trasă

cuvântul

nod de aur

gând de alt gând

osebind

bob de bob

prefirând

mâzgă şi mătase

despărţind

dacă ar fi

să te rezidesc, suflete,

cu ce aş începe ?

desigur, cu capătul.

cu Ana, eterna Ană.

cu nodul de aur al morţii.

© 2007 Revista Ramuri