Eroare mi-ai spus

ce poem

ce autor

este doar un car tras de doi boi

trecând

prin lanul de porumb. Frunzele porumbilor

foşnesc, crapă de ziuă, se aud stelele care pocnesc

în cer şi femeia asta tânără şi frumoasă

îşi scoate sânul alb şi rotund

ca o doniţă în care aroma laptelui

străbate cărările prin toate satele pe unde duce drumul nostru

spre târg.

Copilul strânge din dinţi de sfârcul ţâţei

el doarme şi aburul laptelui bate la porţile zilei

bună dimineaţa bună dimineaţa ce vindeţi oameni buni

bună dimineaţa noi nu vindem noi cumpărăm

din târg

ziua asta de toamnă în care să rămânem

şi să ne mirăm

cum cad nucile din nuc parcă ar cădea stelele din cer

nici nu vindem noi cumpărăm femeia asta tânără

şi frumoasă

care alăptează pruncul în carul tras de boi şi în ţâţa ei doarme

şi ziua de azi şi cea de mâine

şi toată împărăţia viitorului în care chiar împăratul

se odihneşte sub un nuc cu pălăria de o parte a sa

şi mâinile sub cap.

Eroare eroare

mi-ai spus tu nu eşti decât un profet mincinos

nu este nici o femeie şi nici un copil

eşti doar tu mergând într-un car cu boi

la târgul unde ai vândut o haină peticită,

un amnar şi o brichetă pe care ai furat-o

de la Grigore Dragavei era o brichetă

făcută dintr-un glonţ galben din care

scosese bietul Grigore moartea ce dormea în pulberea din glonte

îi pusese o rotiţă, un fitil, în burta

glontelui nu era decât vată înmuiată în benzină

şi gata flacăra.

Toate astea le-ai dat mai mult degeaba

şi acum ne spui

că eternitatea alăptează cu sânii ei umflaţi de lapte

primul dinte al zilei,

când noi dormim în car de aseară

şi n-am văzut altceva decât ca pe mână ştiuleţii de porumb

plesnind în bătaia lunii de lapte boabele lor

ca nişte dinţi de prunc strivind sfârcul ţâţei, ce noapte

vine culesul frate toată toamna dovlecii

ne vor ocărî lenevind pe şoproane întinzându-se la lumina zilei,

ce împărat dormind sub nuc, ce spui tu

acolo?

Atunci am spus şi eu eroare

bricheta nu era a lui Grigore Dragavei,

Grigore Dragavei nu avea decât un glonte mai mic

în umăr de la o tragere a militarilor el

era cu muierea în pădure la tăiat de lemne

şi aşa i-a intrat un glonţ în umăr dar acolo a rămas

era cel mai mic glonţ şi

Grigore ne minţea că fusese rănit pe front

bricheta era de la Gheorghe Rusu glontele ăsta

era aşa cât coada de lăstun ceva mai scurtă

şi groasă cât un vârf de săgeată

dar despre ce vorbim noi când venim de la târg

cu carele încărcate cu dropii hai la dropii

dar nu sunt dropii omule sunt toate după amiezile noastre

pe care vrem să le trăim şi nu ştim

ce să facem ce să facem

că toamna trece repede ca noaptea în care mergi la târg

şi iarna trece şi ea.