Zece pentru România

Am avut (în presă, la televiziune sau, pur și simplu, în discuțiile particulare...) atâtea reacții de contestare - pe toate tonurile, de la glumă la refuz vehement, de la zeflemea la diatribă nemiloasă - ale proiectului "Zece pentru România" (cel puțin la capitolul care ne privește direct, "Scriitori", din categoria Elite conduse), încât eu unul simt nevoia irepresibilă să-l laud.
Neobositele denegații au avut (încă mai au), fără excepție, unul și același cal de bătaie: lista de nominalizați, lista celor zece (de fapt, lista celor doisprezece...). Era de ajuns ca prezența unuia sau a altuia dintre scriitori pe lista de aleși să deranjeze pe cineva pentru ca acea persoană să se dezlănțuie într-un acces polemic de nestăvilit, făcând praf și pulbere demersul Realității TV. (în treacăt fie spus, multe dintre aceste nemiloase atacuri și strălucitoare spectacole de inteligență și de superioară atitudine au în ele, abia mascat, un mesaj subsidiar foarte precis: și anume frustrarea, frustrarea prea asprilor comentatori că ei înșiși nu se regăsesc pe lista pusă la îndoială, deși, evident, înzestrarea și opera lor, deopotrivă excepționale, i-ar fi plasat de drept acolo.)
Dacă ar fi avut răbdarea să urmărească argumentele organizatorilor, toți acești (nu numai prea aspri, ci și prea grăbiți) comentatori ar fi văzut că la ediția precedentă a proiectului "Încercarea de a obține din partea publicului o ierarhie a scriitorilor români contemporani eșua lamentabil: dintr-un eșantion de peste 4000 de persoane nu s-au putut reține zece nume cu notorietate acceptabilă". Iar "Cele menționate cât de cât frecvent aparțineau, în marea majoritate, unor personaje care se făcuseră cunoscute mai degrabă prin prestația publică deosebit de vocală decât prin valoarea operei literare." (am citat din volumul "Zece pentru România", Editura Humanitas, 2006). De aceea s-au modificat criteriile de cercetare: s-a considerat că, pentru a cântări valoarea elitelor din unele grupuri cum este și acela al scriitorilor, e necesară o inițiere, ce lipsește marelui pu­blic. Drept care s-a ales ca "Bază de eșantionare", ca oglindă - breasla însăși: scriitorii să-i nominalizeze pe cei mai valoroși dintre ei. Pare logic, pare în regulă. Pare o grilă capabilă să ne dea o bună măsură a valorilor scriitoricești. Sigur, orice oglindă deformează, ar fi absurd să așteptăm o piramidă valorică perfectă, o instaurare a ordinii perfecte, din care orice urmă de eroare a fost alungată, mai ales într-un domeniu ca literatura ce este, prin definiție, un teritoriu al subiectivității și al unicității, al încercărilor care refuză serialitatea previzibilă. Așa încât e firesc, ca și oglinda aceasta să introducă un procent de deformare; prin această măsurătoare nu obținem adevărul, ci doar o aproximare a lui, o aproximare a scării de valori, nu scara însăși, absolută. Pentru exactitate, s-ar cuveni făcută o corectură: lista atât de discutată nu e lista celor mai performanți scriitori români, ci a scriitorilor pe care colegii lor îi percep ca fiind cei mai performanți! Exista un criteriu de eligibilitate mai potrivit/mai eficace, pe care să-l aplicăm în stabilirea elitelor literare ale momentului? Șži dacă da, care este acel metru năzuit, fidel, cuprinzător, care nu minte? Nu știu. Cineva propunea ca laureații marilor premii literare dintr-un an să fie declarați, implicit, și "Scriitori ai anului", alcătuind echipa celor "Zece pentru România". Vai de mine, e peste puterile imaginației mele să-mi închipui că așa ceva ar fi posibil, într-o lume unde orice distincție literară acordată cuiva stârnește instantaneu o furtună de tăgăduiri!
Deocamdată să acceptăm propunerea celor de la Realitatea TV, lista celor zece. Eu o consider rezonabilă. Dacă nu avem pretenții absurde și o luăm drept ceea ce este (o propunere de posibilă ierarhie, repet, o aproximare a adevărului, nu adevărul însuși), atunci vom fi scutiți și de dezamăgiri. În acest caz, vom privi cu detașare lista și o vom judeca cum se cuvine: în totalitatea sa, lista rezultată prin consultarea comunității scriitoricești pentru mine este deplin convingătoare. Aș zice că, peste așteptările mele, breasla scriitoricească a funcționat ca un cântar foarte fin. Mă aflu în profund dezacord cu acei prieteni ai mei care consideră că invidiile și celelalte patimi ar fi întunecat judecata, discernământul respondenților, membri ai U.S.R. Ori că aceștia ar fi niște personaje prăfuite, cu nostalgii și gusturi regretabil datate. Asemenea personaje n-ar fi optat pentru Patapievici și Gheorghe Crăciun, pentru Liiceanu și Vișniec. Cât despre podium, Cărtărescu, Pleșu și Manolescu, ce să mai zicem, este, el unul de "Cântarea României", cum am văzut unele aprecieri? Nu este el un podium absolut verosimil, ca scară a valorilor, nu este el onorant pentru orice literatură? Eu susțin apăsat că da. Chiar și surprizele listei (ca, de pildă, prezența unui scriitor încă tânăr, Horia Gârbea, printre "Magnifici" Sau prezența masivă la vârf a eseiștilor, a scriitorilor de idei...), pentru mine sunt îmbucurătoare, eu le interpretez pozitiv: ele ne indică felul cum se compun vectorii gustului literar la scriitori, cum se deplasează și se reliefează tendințele pe palierele comunității literare, cum se redesenează orizontul de așteptare al publicului inițiat. Dar am atâta minte încât să aplic oricărui demers de identificare a elitelor, cum este și acesta întreprins de Realitatea Tv, un coeficient de relativitate. Șžtiu că oricând o asemenea listă  de zece poate fi înlocuită cu altă listă de zece, și cu alta, și cu alta, probabil la fel de îndreptățite fiecare, ca și lista propriu-zisă. Din punctul meu de vedere, lista de zece aleși este meritorie, mă bucur pentru cei clasați între primii, ei constituie elita, dar nu singuri, li se alătură și alții, până la cel puțin o sută de nume: între cei o sută, sigur se află și cel dintâi; în opinia mea, cel dintâi nu există la modul știut, imuabil / bătut în cuie, ci cel dintâi trece pe rând, dintr-unul în altul, în toți cei o sută. Depinde din ce unghi privești și ce dorești să descoperi.
în rest, numai cuvinte de prețuire pentru postul de televiziune Realitatea Tv și pentru inițiatorul proiectului, Mihai Tatulici: este în totul remarcabil efortul lor de a identifica elitele românești și de a le pune în centrul atenției, printr-un program de o remarcabilă  anvergură.