Zi de zi...
Mă hrănesc, zi de zi, mâncând
Pronia divină din Potir.
îmi limpezesc ochii cu lumină taborică,
Mă ridic speriat din cădere
Mulţumind pentru toate prin rugăciune.
Adorm, fără să sting lumânarea,
ce arde în mâna dreaptă
Şi visez ca gândul să devină
aghiasmă în zi.
Dimineaţa, la trezire, toată
lumea, cetele îngereşti împreună
cu mine, prosternaţi,
Cântăm omofonic
ALILUIA!
înviere
Toacă, toacă promoroacă,
Miez de noapte, rugăciune,
Clopotele toate cântă,
Cimitirul parcă joacă.
La morminte, luminiţe,
Se aprind şi ne ridică
De la moarte la viaţă.
Şi ne apără de frică
Pe o cruce stă tăcută
Cum în vii ciorchini de miere
Doar o candelă aprinsă.
Este noaptea de-Nviere.
Meditaţie
în miez de noapte, în miază-noapte
M-am trezit cu o carte,
deschisă, în braţe.
O voce de bărbat,
profundă şi rece,
mă îndeamnă să citesc.
Am văzut lucruri negândite
Toate şi-au pierdut orice logică, orice sens.
O altă voce, ca de fată, îmi spune
că acestea s-au împlinit,
dar şi altele, mai mari
decât acestea, vor fi.
Cu greu am deschis ochii,
Cu greu m-am liniştit
Eram singur,
cu Sfânta Scriptură, deschisă pe masă.
Cuminecare
în miez de noapte primăvăratică
S-a făcut chemare
Veniţi de primiţi lumină!
Mulţimea strânsă ca o
Apă s-a limpezit
Creştinii aşteptau
să primească har şi pâine
sfinţită, lui Hristos gătită.
Lângă mine, oameni mulţi,
îmbrăcaţi în straie de lumină
cântau cu glas curat
HRISTOS A îNVIAT!