Lume!
O, lume, lume!
Aş vrea să te cuprind întreagă
în piept,
Dogoritor
Să te topesc în sângele meu cald
Cu tot ce ai:
Cu munţii tăi,
Cu râsul tău,
Cu picurii de rouă
Cu multele,
Nenumăratele fecioare, care păşesc
Cutremurate-n clipa asta
De-un dor
Pe minunatul tău pământ;
Cu cerul tău,
Cu tot ce plânge-n tine aş vrea,
Să te topesc în trupul meu
Şi strop cu strop
Din inimă
Ca dintr-o cupă
Să-mi beau apoi eu însumi sângele bogat:
Şi surâzând
Să pier
Gustându-te odată din belşug
Ameţitoare
Şi largă mare de minuni: O, lume!
(Ramuri, anul XIII, nr. 6, 1-15 mai 1920)