Scară de lemn
Scară de lemn – am să-ţi spun
cum odată, demult, într-o noapte,
ea cobora, cu mâna împingând la o parte
pânza de somn, învăluitoare,
şi cum
i se aşezau pe faţă cu fum
sfâşiat închipuirile, cu şoapte
pe care şi le spunea sieşi – şi sparte
lumini pe faţa ei, ca un parfum
de noapte, însoţind-o
şi umbra pendulei,
jinduind-o
pe palierul cu fereastra argintoasă.
Ea cobora cu pisica pe umăr,
pisica dormea – spre tăcerea pufoasă
de somn a covorului,
cu flori fără număr.
(Ramuri, serie nouă, anul III, nr. 2, 15 februarie 1966)