Solstiţiu
îţi numeri clipele
cum alţii monezile calpe
izbeşti cazmaua în seceta pămîntului
te cauţi
în noaptea cea mai scurtă
întîlneşti doar umbra
cu luciditate îngheţată
te judeci/ impersonal
ca un computer
baţi
cu o falangă îndrăcită
în/tîmplă(se) orice
şi bun şi rău
nu are cine să deschidă
porţile de os
doar ele/ un timp nu foarte lung
îmi vor purta amprenta
e un refren ce se repetă
ca pe un disc prea folosit
ai clipe/ încă ai de numărat
secundă cu secundă
cum se petrece
tot ce se trece
pe faţa ascunsă a Lunii
îşi au adăpost
germenii nopţii
de acolo/ viguroasă tulpină ridică
întunericul
înghiţitorul de vieţi