Un oraș imaginat, Wiesbaden
sau
O utopie cu cărți
Eram la Frankfurt, la Târgul de Carte.
într-o zi, H.G. A luat s-bahn-ul
și a vizitat orașul Wiesbaden.
Eu nu l-am putut însoți,
tocmai atunci aveam programată
lectura la Messe.
Mi-a părut rău
că n-am reușit să ajung la Wiesbaden.
H.G. Mi-a povestit că acolo
se vând cărți la kilogram.
(Asta e bine?, e paradisul
sau e iadul? M-am întrebat în gând).
Mi-a povestit și că orașul are
clădiri vechi, atât de frumoase.
(Probabil frumoase ca niște versuri
dintr-un mare poet, l-am completat
tot în gând.)
Mi-a părut rău, rău că n-am văzut acel oraș.
Nu-mi rămâne decât
să-l imaginez
și să-l descriu din închipuire:
pentru mine, Wiesbaden
va fi totdeauna un loc
în care casele, străzile și parcurile sunt vii
și întineresc
cum întineresc oamenii în basme,
iar fiecare casă, dacă intri în ea și ai chef să asculți,
îți citește învăluitor câte o carte –
de Borges, de Kafka, de Rilke
sau de cine vrei tu, la alegere.