Domnul Manolescu vrea să înființeze, lung prilej de vorbe și de ipoteze! Ce? O revistă a tinerilor. Sub egida Uniunii Scriitorilor. Comitetul Director al Uniunii a lansat concursul de proiecte cu scepticism politicos. În fond "Al tinerilor" A fost și Contrapunctul în 1990, îngropat rapid, și Nouăzeci-ul lansat la fel de generos de Ulici și incapabil să se țină pe picioare, pe care unii nouăzeciști îl găseau urît la față și chiar era!
Dar cînd am văzut cele vreo șapte proiecte depuse în vară am rămas siderat: excelente! Medie foarte ridicată valoric, machete de simulare îngrijite. Să tot ai de unde alege! Am propus să facem măcar două reviste. Dar nu am fost la ședința decisivă și votul a fost, se pare, unanim pentru proiectul Noua Literatură condusă de Luminița Marcu. Cum care Luminița? Fata aia de 30 de ani, frumoasă, deșteaptă (să sperăm că și cu bani, pentru că Maica USR e săracă), cea care i-a cam scuturat pe Fănuș, Breban etc.
într-un timp neverosimil de scurt, primul număr a fost gata și a apărut, deocamdată nu la chioșcuri, hors-commerce cum s-ar zice. Dar vestea s-a dus ca fulgerul... Un vaiet prelung a răsunat în lumea literară!
Noua literatură a primit toate contestările de prin toate colțurile.
- Urîtă, copertă neagră, format atipic, ancombrant.
- Nu se poate, bre, citi!
- Nu reprezintă generația 2000! Redactorii ăia sînt prea tineri.
- Ba colaboratorii prea bătrîni! Niște expirați de 30 de ani și peste.
- Cine? Ä‚ia de i-a dat afară România literară?
- N-o mai citesc, neică. Vrei să mi se strîmbe gîtul pe coloanele alea șuie?
- A înebunit și Mihaela Șžchiopu.
- Păcat de bani. Mai bine îi tocam noi.
- Supliment la Rebus. E paginată de nu pricepi care e titlul și care autorul.
- Afară de țîța din pagina 15, conținut zero!
- Asta e rețeta. N-ai materie? Bagi poze!
- Cîte exemplare crezi că se vînd? Sub 20.
- Gata, s-au vîndut ăștia.
Cei care s-au exprimat în scris au fost mai ponderați, lăudînd din vîrful buzelor. În peisajul literar, revista arată ciudat, ca periuța de dinți articulată. Dar asta nu o împiedică să existe.
De fapt, Noua literatură este o revistă excelentă. De ce? Simplu! Pentru că există. Dar și pentru că e altfel și își asumă încasarea replicilor de mai sus plus altele similare plus altele care nu se pot reproduce.
Ce va fi mai departe? Chiar dacă va fi să dispară după cinci numere, sau 50, ei, cei care o fac, precum personajul din "Cuibul de cuci", măcar au încercat. Trebuiau să încerce, să își joace șansa. Poate publicul va fi opac. Dar fiecare "Revistă a tinerilor" A însemnat un exercițiu de libertate și, dacă ele au pierit, făcătorii lor supraviețuiesc acum în literatură, au profitat de experiența avută. Noi, expirații de 40, 50, 60..., le datoram tinerilor această șansă și, spre cinstea inteligenței noastre, le-am acordat-o.
Noua Literatură pornește într-o cursă pe care o va cîștiga oricum.
Spre capătul tunelului, cu negru pre negru călcînd, înainte!