acasă căută arhivă despre noi redacția contact

Poezii

de De Nicolae Truță

Aşteptare

Ţi-am pus un pepene în grâu

Hambarul ieri mi l-au furat

Când tot îngenuncheam în râu

Şi nu ştiam de ce-ai plecat

E un parfum fără hambar

Te simt în suflet când tu pleci

Ziua în munţi, noaptea în var

Şi nu-ţi laşi urme pe poteci

Nu mai umbla desculţ prin lume

Pământul tot e numai spini

Iar marea nu mai are spume

Şi muntele nici brazi, nici pini

Aştepţi o lume să se-ndrepte

Şi să-şi croiască alt destin

Dar scara nu mai are trepte

Şi ca s-o urci ar fi un chin

Nici templul nu mai e ce-a fost

Un timp oprit într-o splendoare

Toate-s pe dos şi n-are rost

Să mai crezi încă în candoare.

Rugăciune

Bob de rouă

Lacrimă glob,

în lună nouă

Rugăciune de rob

înalţă-mă!

Bob de rouă

Suflet răcoare

Aş vrea să plouă

Azi pe-nserare

Ascultă-mă!

Bob de rouă

Plâns diamant

Meteor în două

Calote ‘neant

Primeşte-mă!

Rouă,

Glob,

Nouă,

De rob.

Rouă,

Răcoare,

Să plouă

‘Nserare.

Rouă,

Diamant,

în două

Globuleţe-n neant.

11 ianuarie 1992

Perspectivă

Visul este un punct

Dacă-l ocheşti

Eşti mort

Există în artă

Un altfel de punct

Chiar mai multe

Artiştii ştiau

De existenţa lui

Şi s-au luat la întrecere

Cu punctul.

Care-i unul, care-i altul?

Orizontule?

Punctul de fugă unu

Sau punctul de fugă doi?

Orizontule

Depărtatule!

Punctul este oricine

Nu oricine ar fi el,

Ochire

Ţintire

Pieire

Mişcaţi punctul

Creaţi o linie

Linia de orizont

Altă convenţie

îndreptaţi-o!

Strîmbaţi-o!

Curbaţi-o!

Şerpuiţi-o!

înălţaţi-o!

Ajunge!

Nu puteţi fi comete

Aveţi prea multe pete

Şi toate vă sunt negre

Căzăturilor.

15 decembrie 1992

Autoportret

Sunt un desculţ cu părul alb

Cernut în pagină cu fulgi

Un om

Şi-atâta tot!

Pictez ce nu e-n jurul meu

Natură şi nici Dumnezeu

Ci rămăşiţe-n ochiul tău

Iubirile trimise-n hău.

Sunt un desculţ în iarbă verde

împinsă-n Soare de pământ

Un om

Şi-atâta tot!

Şi dorm în sălcii plângătoare

în pletele lor curgătoare

Şi-n lacrimi albite de sare

Pe căpătâiul de răcoare

Un om

Şi-atâta tot!

Amestec la culori divine

Prea neînţelesele destine

Iar prăbuşirile alpine

Le aşteaptă-n stupii de albine

Un om

Şi-atâta tot!

Sunt un desculţ cu părul alb.

1 ianuarie 1993