(19. 04. 1951 – 2.05. 2006 )
în prefaţa antologiei Sorescu´s choice (10 poeţi români selectaţi de Marin Sorescu) apărută în Irlanda în îngrijirea lui John Farleight, scriitorul irlandez nota despre Patrel Berceanu că este singurul dintre poeţii selectaţi care se deschide spre social, spre problemele celorlalţi. Aşa l-am cunoscut şi eu : într-o trezvie în care-l frământa mereu ce se întâmplă în jur, lăsându-se pe sine deoparte, din delicateţe.
Poeziile lui Patrel Berceanu au, între alte daruri, şi pe acela de a ne vorbi prin timp. Ca şi cum un înger ar fi stat aplecat peste umărul lui şi i-ar fi dictat gânduri pentru mâine. De aceea, aş îndrăzni să afirm că pe el şi acum îl doare pentru ceea ce se întâmplă cu noi toţi. Poeziile de mai jos stau mărturie. (Doina Pologea Berceanu)
DRAGI GUVERNANŢI
puteţi să ne ziceţi popor de mămăligă
puteţi să ne ziceţi cum doriţi
dar spuneţi măcar bogdaproste
când duceţi dumicatul de sânge
la gură
ADIO, EUROPA
Adio, Europa,
adio cărţi
eu plec la descâlcit de ierburi
ce frumos sună imnul şobolanilor
întreg Levantul se caţără
în trompa lui Eustache
ar trebui să mă lege ceva
şi nimic nici o punte
între servieta mea şi cel ce
caută în gunoaie
pleacă la serviciu specialiştii
în întors privirea
se trag jaluzele se-nchid bine
ferestrele
trosnesc între canaturi
degetele îngerilor
surprinşi între şi între
DRAGĂ MĂTUŞA EUROPA ( V)
în precedenta noastră epistolă
îţi mulţumeam pentru sfaturi şi pentru
pliantele-acelea minunat colorate
le-am dăruit copiilor să-şi facă din ele hăinuţe
şi femeilor să gătească din ele bucate
acum darurile matale trimise cu avionul
ne-au depăşit toate aşteptările
şi ne-am împodobit pridvoarele caselor
uliţa mare şi toate gările
îNTRE
ori de câte ori cobora Dumnezeu
în valea aceea cu ceaţă
zuruiau bisericile murmurau icoanele
înşirate de Dânsul pe aţă
ori de câte ori se ridica Dumnezeu
din valea aceea cu ceaţă
se-mbrăţişau câte două izvoarele
nedesluşit între moarte şi viaţă
SĂMNŢĂ
Dacă înţeleg bine
Vă e frică de moarte
Vă e teamă până să şi rostiţi
cuvântul moarte.
Dacă aţi rosti cuvântul
moarte aşa cum aţi spune
mamă sau apă sau viaţă
în toate cuvintele zace
ghemuită şi răbdătoare sămânţa morţii
Mai înţelepţi am fost când
am venit pe lume ţipând
de spaimă în faţa vieţii
CEI VII
Dacă-ţi doreşti şi tu o porţie
de-ntuneric
contează pe cei vii
Nu-i căuta
nu-i îmbia cu momeala
sufletului tău
Vor veni
Sunt mereu pregătiţi
Sunt gata să te servească
Cu o porţie zdravaănă de întuneric
Ei, cei vii.
în timp ce capul decapitat al Botezătorului
şiroieşte de viaţă
MĂRIA-SA PUIUL DE FRIG
trebuia să alegem între puiul de frig
şi puiul de frig
în cele din urmă aleserăm puiul de frig
aveţi de grijă ni s-a spus
puiului de frig nu-i place ţarina voastră
nici finarul nici hambarul nici podul casei voastre
lui îi place să fie crescut la sânul vostru
şi am culcat puiul de frig la căldura
sînului nostru
aş vrea să gust din inima voastră
ne-a zis puiul de frig
şi i-am dat să mănînce inima noastră
luaţi asta în schimb ne-a spus el
şi am pus în locul inimii inima frigului
şi i-am mulţumit pentru bunătate
ajuns mare frigul ne pune la sînu-i
şi noi i-am mulţumit pentru bunătate
şi ne-am cuibărit mai adînc la sînul frigului