Traversez oraşul
şi calc
pe Istorie.
în aer
se simte
un amestec
de oraş vechi.
Un cocktail
de legendă,
de izbândă,
de durere,
de credinţă.
Traversez Oraşul
şi dansez
pe plaja lui.
Simt
o muzică interioară
cotropitoare,
neasemuită.
Ascult
un ecou
izvorât
din clădiri
şi statui.
Oraşul acesta
este
un Trofeu
al simţirii,
al iubirii.
Trebuie,
doar,
să-l câştigi,
să-l meriţi.
Eu tot mai cred…
Dacă la noapte n-ar mai fi întuneric,
Dacă mâine n-ar mai fi lumină,
Dacă ar înceta zborul păsărilor
Şi dacă apele ar încremeni în vaduri,
Eu tot mai cred în şansa vieţii.
Dacă pomii n-ar mai înflori,
Dacă iarba nu ar mai creşte,
Dacă toate sunetele ar amuţi
Şi dacă oamenii n-ar mai visa,
Eu tot mai cred în şansa vieţii.
Eu sunt optimist
Şi visez cu ochii larg deschişi
Şi cu mintea racordată la viitor,
La oraşul îmbarcat pe corabia timpului
Spre ţărmurile imaginate de noi.