Construcţie
îmi fulgeră cerul nopţii şi lumini se-mprăştie scurt.
Se despart clipe cum se deschid porţi:
Cât să treacă un necunoscut.
Ridic din pământ, ca din fântâni, cărămizi spre înalt
Şi-mi fac mâinile ciuturi să scot picătură din gând.
Am un prieten cu sapă şi vis. El caută apă. Este plecat.
La ultimul nor îl aştept să se întoarcă.
Alt prieten asudă cu mine. Mâinile prinse-şi înnoadă.
Cârteşte câteodată-n ascuns, dar munceşte-n corvoadă
Ridicând cu frânghia timpul în sus.
Cade noaptea, cortină de teatru în suflet.
Reverenţe, aplauze şi zâmbete false.
Fluturi în zbor după lumină desculţi.
Pescarul fără picioare
Sunt pescarul fără picioare.
Merg la pescuit cu scaun electric.
Mi-l imaginez ca fiind corabie apostolică
Iar eu, trăgând la rame, pedepsit pentru nimic.
Uneori, cred că-l voi întâlni pe Hristos.
Va cere să calc valurile, să ascult cât încape
în adâncul adâncurilor mersul ca pas pe pământ
Şi clipele de care mă voi îndoi că pot merge pe ape.
Alteori, mă voi lepăda de ce e al meu,
Iar despre El voi spune că nu îl cunosc.
Voi fugi, voi plânge, voi fi pescar făr’ Dumnezeu,
Voi uita încercările şi voi spune că nu are rost…
Sunt pescarul fără picioare.
într-o zi a venit la mine Domnul Iisus.
M-a întrebat de cred şi de voiesc să-L urmez
Şi, fără să mai gândesc la altceva, da!, am răspuns!
Despre noi
Noi nu purtăm nume de poeţi.
Poate de pahare de vin.
Tu ai fi cristal fin cu picior
Vibrând sonor când plimbi
Degetul arătător
Peste secunda ce moare degustată
în sărutul uşor.
în palate de cleştar imaginate
Pe tăvi de aur purtate
Atent, elegant, cu şampanii şi alte
Lichioruri, coniacuri, ambrozii…
Savuroase licori înmiresmate.
încântând sunetul unei viori
în cavitatea ta cu pereţi fini şi clari,
Tangouri, valsuri şi trompete
Antrenante, ritmate, elaborate…
Eu aş fi din sticlă. Burtos şi colorat
Pe exterior, mântuit de un beţivan crescător
De vite şi alte animale neîntâlnite
într-o crâşmă de niciunde…
Izbit de mese din lemn de brad,
Ciobit şi needucat, nespălat,
Ridicat în ritm de hurale şi strigăte
în jocuri de birt, acordeon şi ţambal…
Este clar! Noi nu purtăm nume de poeţi.
Suntem doar două bucăţi de sticlă.
Tu suavă, fină, eu cu burtă ridicolă
Golindu-ne necontenit, făcând risipă,
Spre a încălzi sau inspira nopţile reci
Tu în palate alese, eu în întunecate bodegi.