ZORZOANE FILOZOFICE
Să te confrunţi cu tine mereu, inconştient,
Ca ultimul nebun al târgului
Care invită trecătorii la Congresul P.C.R. ,
Să vorbeşti tot pe stradă numai cu tine ,
Mereu cu voce tare, iar în faţa cafenelei
Să înjuri duşmanii tăi invizibili…
în fapt, cine este nebunul?
Cine îl alege pe el dintre alţii
Când spitalele psihiatrice –ne spun medicii –
Sunt pline de oameni normali, căci
Nebunii puternici îi aduc acolo pe cei normali…
Acum , tot nebun mă voi spânzura de o creangă
Plină cu flori de cais, care sper să nu se rupă
Şi să mă ţină până voi muri alb, tot mai alb,
Spălat cu florile lui şi cu certitudinea
Că nu-i voi convinge şi nu-i voi învinge niciodată
Pe proşti , iar pe nebuni îi voi invita
La un Congres al P.C.R. … şi la o cafea…
LNGĂ PAT
Hai să te cobor din visele mele,
Din ceea ce nu eşti când te cânt,
Să te las dimineaţa doar aşa,
Frumoasă , răscolitoare pentru tot trupul meu,
Până mă voi încredinţa că toată fiinţa din care respiri
E o floare tristă care a început să se ofilească
într-o oală, uitată de toţi, pe o noptieră,
în camera de oaspeţi sau în sufragerie…
STRMBUŢA
O aştept , dar ea nu ştie , nu mă cunoaşte ,
I-am pus chiar şi un nume , pe care îl şoptesc
în fiecare seară, ca pe o rugăciune,
Strâmbuţa, zic eu, o fiinţă, o fată,
Desigur o femeie frumoasă
Cum numai eu o văd şi o mângâi ,
Strâmbuţa, strâmbuţa, femeia mea,
Fiinţă din sufletul meu,
Acum aş vrea să fiu un cerb, să urlu într-o pădure,
Până voi clătina copacii şi voi speria păsările,
Fiindcă vorbele , în dragoste nu spun nimic,
Ci doar urletele , Strâmbuţa mea,
Şi mâine, dacă va mai fi şi pentru mine,
Voi urla ca un cerb şi chiar te voi cere
în căsătorie, Strâmbuţaa, Strâmbuţaaa !
DESPRE ABSURDUL VIEŢII
Ceasornicarul politicos,
îl întreabă pe clientul său bătrân
Câţi ani are…
O sută trei , îi spune acesta , cu jenă.
„Mulţi înainte!“ Îi urează ceasornicarul
Zâmbindu-i sincer şi prietenos…
„Nuuu! Nuuu! Nuuu!“
Protestează bătrânul cu braţul care nu-i tremură
Orice , dar nu viaţă, fiindcă nu-mi mai trebuie,
Nu mai am pe nimeni, sunt singur,
Chiar şi pe stradă când ies,
Un necunoscut, un străin căruia
Nimeni nu-i mai răspunde nici la salut…
Vreau să mor, să mă duc după ai mei ,
Pe lumea cealaltă, dacă va fi…
Viaţa mea de-acum, însingurată,
Hăituită de pustiu, lipsită de dragoste,
Dezordonată, a devenit o povară, domnule ceasornicar…
CNTEC
O caut pe ea, numai pe ea,
Fiinţa când bună, când rea,
Mă caut pe mine
Dar nu mă găsesc…
Nici noaptea, nici ziua…
Un rătăcit, desigur o eroare
Despre care nu ştiu
Cât va dura, nu mai ştiu
Cât de mare…
CNTECELE POETULUI
El îşi spune necazurile,
Emoţiile personale, durerile…
Când e poet adevărat, când scrie…
îşi arată suferinţele lui
Din trup şi din inimă
Care sunt şi ale multora
Ca el…nefericiţi…
Poetul adevărat nu minte niciodată
Fiindcă e un însingurat , un năpăstuit
Cu dorurile şi bucuriile lui
Pe care le dăruieşte ca un naiv
Sub formă de vorbe amestecate în metafore
Tuturor semenilor care nu-l citesc niciodată,
Sau poate doar întâmplător…
DORUL ADEVĂRAT
Dorul de tine, dorul de mama,
Dorul de sora cea mare
Care m-a crescut şi mi-a răpit morţii,
Dorul de tine care nu mai eşti lângă mine,
Dorul care nu mai e dor,
Ci , fără să ştiu, să-mi dau seama,
Doar o cumplită alergare
Spre moarte…
DIN MEMORIE
Mai sărută o pleoapă
Mângâie un obraz , o frunte ,
O buclă, o clipire , un cap ciufulit…
De atingere, de dragoste, poetule ;
Maria ta din Certificat, de la Starea civilă ,
Apoi Mariile tale care toate au scăpătat…
Alte Marii, ca sirenele,
Pentru tine nu mai sunt…
Deschide cartea, registrul Primăriei
Şi citeşte, ia aminte de-acum
La toate Monicile, Cristinele, Andreele,
Luigile, Oanele – toate frumoasele, păgânele,
Şi te aşează cu faţa în sus,
Priveşte-le sânii şi toţi aştrii…
Care se rotesc sub pleoapele lor…
Aşa vei călători spre o altă lume , necunoscută,
Care se roteşte sub pleoapele lor
Dornice de dragoste…
FIARA RĂNITĂ
Pe deal-Cimitirul-
Şi printre cruci
Periate de iarbă ,
O lună roşie, jerpelită,
Mustind a sânge…
O văd, abia se mai târăşte,
Cred că nu e chiar astrul sfânt
Ci o fiară, un biet animal
Scăpat din cursă, din sârme,
Jupuit de piele
Cu picioarele zdrobite…
Nu, luna mea trece prin crengi
Ca pruncul pe un pat,
Mergând de-a buşilea…