MUŢENIE
Mâinile mele
au îmbătrânit,
ca două stele
care nu au apucat
să cadă şi-au murit.
Mâinile mele
s-au apucat de cer,
smulgând norii,
însângerând zarea,
mâinile mele nu au
mimat disperarea.
Mâinile mele –
semne ale dragostei
pentru mângâiat –
au uitat să se mişte,
să strige,
dar de ce, niciodată
nu le-am întrebat?
SEMN
De câte ori,
cu zgomot,
lacrima mi-a
căzut pe obraz,
a mai apărut un rid.
GNDURILE
în pustietate;
Dar dorm cu capul
pe gândurile mele bune.
CNTEC
Doamne, Doamne,
ce femeie,
ochi avea de orhidee
trupul zvelt
de propilee
sânul
pară-n pârg şi coaptă
zâmbetul îi era şoaptă
grâu purta în păr şi-n mâini
o doresc de săptămâni
o doresc de săptămâni
nu puteai s-o mai amâni...
... Zâmbetul îi este şoaptă
sânul pară-n pârg şi coaptă
poartă grâu în păr şi-n mâini
o doream de săptămâni
o doream de săptămâni
nu puteam s-o mai amân.
PEISAJ
O pasăre lovind
cu aripa
imaginea unei femei
POEM
Ca să nu-mi zdrelesc genunchii,
mă târâi pe nori;
Sunt mai aproape de soare.
CONTEMPORANEITATE
Filozofii râd de poeţi.
Desigur, şi poeţii
îşi permit să râdă de fiolozofi.
Râsul e la discreţie.
Tiranii, ei înşişi,
se tem de acest râs.
De multe ori le îngheaţă
puterea pe buze.
FĂRĂ CER
De pe stele,
a început să cadă tencuiala.
Cărămizile cerului
rânjesc perfid.
în târg, cineva a încercat
să-l cumpere pe Dumnezeu.
O PIATRĂ
Sunt raze false de aură....
în timp ce sicofanţii şlefuiesc
de zor o piatră pentru
strălucirea lor.
DAR TOT NU SCAP
Pădurea îşi ascundea
zâmbetul după copaci.
Prietenul meu chiar
a căzut împuşcat de o
frunză în toamna trecută.
O voce străină încearcă
o abatere înspre zgomot.
Tânjesc după filozoful tăcerii.
Dar tot nu scap.
Moartea, din ceruri,
presară rumeguşu-i de platină.
O PEDALĂ A PIANULUI
Socoteşte-ţi clipele, albe
şi negre, pe clapele pianului.
Umbra lui Mozart
te va-nfiora, te va-nfiora...
Chopin, singuraticul Chopin,
îţi va depune în braţele mâncate
de carii prea sumbra lui viaţă –
trupul şi el o pedală a pianului.
PENTRU CEI CARE NU ŞTIU
Eu am inventat roata;
Această curgere a drumului
în sine...
OPŢIUNE
într-o zi,
mă voi plictisi
să mai trăiesc.
Şi am să vă spun:
Cerul înstelat deasupra
mea şi moartea
pe care mi-o aleg.