Ceva tulbure
întrucât alunecarea mea n-ar fi fatală
am hotărât s-o iau într-acolo
o somnolenţă pipăia totuşi pereţii
dormitorul se târa nespus de vâscos
am luat-o logic
de-a lungul canalului
ar fi trebuit să urc în aceeaşi direcţie
trecusem de scăriţa care cobora
ceva tulbure ca saliva
din patul meu ardea lent
presupunând că mai rămân doar eforturile mele
a fost suficient să fredonez altceva
vocile deasupra chipului meu
în fine năşteau zile-n cascadă
cutremurate de plictiseală
inventau alte chipuri
un timp eram conştient
contururile canalului n-aveau nicio importanţă
viziunile astea accelerau un oarecare vertij
alteori o deschidere spre aceste cuvinte
într-un perimetru cu gheare
evident măcinate
trebuia totuşi să mor pe măsură ce mă apropiam
aş fi pătruns în ce risipisem
dar şi visul mâncat năvălea
prin absorbţie
şi cînd am murit
m-a durut puţin capul .