acasă căută arhivă despre noi redacția contact

Vara Poeziei la Teatru

de De Nicolae Coande

Tatăl Nostru Biroul Politic

Cum ai izbi o femeie cu faţa de gratii în timp ce-i spui

Te iubim dar patriotismul tău lasă de dorit,

întinsă pe jos ea simte cum Tatăl Nostru Biroul Politic

îi cutreieră copilăria, cu bastonul cel negru îi ridică fustiţa

cum deschizi un dovleac toamna cu mii de planete în burtă,

răstignită aude în scăriţa urechii povestea micului prinţ şi a ţării

în care şi somnul e om

în vreme ce capul i se leagănă-ncolo şi-ncoace,

în cele patru zări ale marii ei patrii epifania unui viol,

sus pe acoperiş sufletul pune la loc ţiglele sparte,

nemişcată ea vede-n tavan un chip înroşit

Biroul Politic somnul cel mare un bivol cu epoleţi

gâfâind împingând convingând bale mai limpezi nu sunt pe lume

în timp ce ea spune în gând crezul pe de rost învăţat

ca atunci când la şcoală a ştiut că-l va recita clar într-o zi:

Tatăl Nostru Biroul Politic, care te învoieşti să facem răul aici

dincolo vom plăti totul, lumina chiria patul foamea de azi,

dar acum viaţa noastră e în mâinile lor acum

inima noastră e păzită de ei, aici şi somnul e om,

aleargă ajunge şi smulge,

antimateria se dă în pliculeţe dimineaţa amiaza şi seara,

bale mai limpezi nu sunt,

nu Te îngrijora sufletul nu ni-l pot lua carnea o dăm

oricând Tu poţi alta să faci din lut ars, drojdie de pâine şi

o semnătură cu unghia,

din fulgerul secerilor cu care ne seceri,

din ciocanele cu care ne baţi ca pe noduri,

din procentele din care ai făcut viaţa,

sufletul dac-ar vrea dintre gratii să plece crezi că

s-ar uita îndărăt?

Te iubim dar patriotismul tău lasă într-adevăr de dorit.