Ex-citaţii poetice
De câte ori încep un poem
dau peste unii şi alţii
de la risipitorii clasici până la nestăviliţii debutanţi
locuind în metafore
ocupând tăcerile imposibile
alungând neliniştile nopţii între sânii iubitei sau
tresărind la fiecare ţipăt al verbului sinucigaş
Cât de mult trebuie să te fi iubit
ca să uit că Robert
a descoperit mişcarea browniană
în timp ce contempla
granulele de polen scufundate în apă
cât de mult trebuie să te fi iubit
ca să-l uit pe veneţianul Tomaso
cel cu părul alb care prindea
în plasa nevăzută a sunetelor
purtătoarele de polen
înecate în valurile lagunei
cât de aprigă trebuie să fi fost
întoarcerea ta
ca să uit că sensurile se tulbură
când aripile roiesc după un semn
Precum vechii aezi
îţi zdrobesc între dinţii lirei pulpa
fructului oprit
precum căutătorul de rodii Paul
încerc să-ţi scot sâmburii
şi las pe piept să mi se prelingă
aromitoare licori în zbucium armonic
nimerind inconştient
definiţia mixing-ului
într-o zonă de vorticitate inelară.
Excursie
Iedul Jules mascota de la Mont Echo
nu suportă singurătatea
în fiecare zi îşi urmăreşte umbra
printre lanurile de lavandă
cu frenezia capetelor pornite
în căutarea unicului trup
pierdut
inconsistenţa răsăritului
priviri de vultur cu ochelari
şi pasiunea baterii
pasului pe loc
ce mă cuprinde brusc
această vară târzie a simţurilor
distilează esenţa răstignirii
vibraţii fanate
închise în hărţuirea
amprentelor sângerânde
misterele germinaţiei
cuprind plantaţia de lavandula
spre ora ofilirii
când sărurile memoriei
cutreieră lacrimile
urmelor tautologice
sub banchiza liliachie a cerului
iedul Jules îmi linge palmele.
Welcome aboard!
Sunt Ernst Gilbert Danbom
revenit din Suedia
cu visul unei luni de miere prelungite
dincolo de viclenii şi apăsătoare mustrări
sau martorul pierderilor inocente
bântuit de cumplite simetrii?
Sunt portul neatins
de nava frântă ce îşi
rememorează tragedia
cu fiecare vizitator
ajuns în „Eaton Centre”
sau tainicul cântec sans paroles
al obiectelor smulse negrelor nisipuri?
Sunt începutul lumii
când nimeni nu mă grăbeşte
spre înţelesul preţioaselor relicve
care-au văzut delirul morţii
aşa cum zeii se smintesc de plictiseală
sau sfârşitul umbrelor rătăcitoare?
Mă risipesc în ceaţa clipei
cenuşă rece peste praguri
amprentă efemeră
pe blocul de gheaţă
al trecătoarelor ieşiri
spre ţărmul de cuvinte.
Mă supun îndemnului
din zvonul răguşit de clarinet
neîncheiat perfid preludiu:
Touch the Titanic!