De-mi vei tăia
De-mi vei tăia mâinile
îmi vor creşte aripi
De-mi vei tăia aripile
îmi vor creşte gânduri
De-mi vei tăia gândurile
Vor creşte din mormântu-mi chiparoşi, stejari şi curpeni
De-mi vei tăia pădurea
îmi vor rămâne amintirile
Şi nu mă vei ucide-n veşnicie.
Călugărului meu Zen
Mă urmăreşti de-atâta timp
Mi-ai desluşit şi lacrima şi jocul
Sunt doar copilul tău flămând
Ce-aşteaptă să te prindă-n gânduri,
Mă urmăreşti cu patimă în vis
Chemarea muntelui pleşuv mă cheamă
Dar au crescut atâtea rădăcini pe mine
Iar scoarţa gândului mă doare
Şi barba ta şi părul tău cărunt
îmi sunt atât de-aproape, chiar acum le simt în palme
Atunci când te-am atins, ai suspinat
Călugăr blând şi alb, aşteaptă-mă!
Căci va veni şi vremea când ne vom contopi
Iar barba ta şi ochii tăi senini îmi vor şopti balada timpului dincolo de timp
Ce mi-ai promis-o, atunci când însetat
Mi-ai dat să beau din ulciorul tău de lut amestecat cu lumina zenică
Călugăr alb şi blând, aşteaptă-mă!