***
Nici măcar mâna
nu mi-ai strâns-o.
Aş fi simţit candoarea
sau indiferenţa.
Cred că mă arde ploaia
şi mi-am împrumutat umbrela
unei femei mai triste.
Cum trece ziua de azi,
ca un parfum ieftin.
*
Nu mă mai atrage ca un fluture la bec.
Nu mai vreau prăjituri
la cofetăria Ambasador.
Nu-mi mai zâmbi perfect calculat
parca rezolvi un radical.
Nu-mi mai ţine fotografia
întoarsă spre perete,
văd doar alb în faţa ochilor.
Nu mai vreau apă plată
nici măcar cu lămâie.
*
Strada asta uitată nedemolată,
cu stiluri corcite,
melanj de coloane antice
ca un cocktail cu gust de portocale
roşii, de Sicilia, iasomie şi anason,
în grădina la „Casa cu tei“.
Biserica Bellivacă e renovată,
mirosul de tencuială şi tămâie,
tufele de trandafiri,
mă îmbată, la fel cum făceau odată
cu boierul, năduşit de soarele târgului.
Mă poartă paşii pe strada asta mereu.
O sa-i scriu numele cu vârful acului
în colţul ochiului,
seamănă cu numele tău.