Balada dorurilor
Lui Tudor Arghezi
O, dorule, lunecuş
Peste suflete-corole,
Mor în trudnicul urcuş
Peste coarde de mandole.
Lunecuş
învârtecuş,
Spiriduşul jucăuş
Pe al zilelor căuş
Veşnic tremură şi trece
Limpede, lăuntric, rece.
A bătut la poarta ta
Ocolită multă vreme –
Sperioasă turturea
Ferecată în poeme.
L-ai simţit
Nu l-ai chemat,
S-a pitit
Şi-a aşteptat...
Astăzi, când firav bobocul
Se deschise la fereastră,
Prinse varga lui măiastră
Şi-ncepu ştrengarul jocul.
Dar zadarnic se dă-n zbor
Dorul veşnic călător,
Căci gingaşe mâini de vis
L-au atras şi l-au închis.
Spiriduşe jucăuş
Cu sprâncenele de tuş,
Subţiraticul arcuş
L-a prins EA, în ineluş
Şi n-o să mai scapi de-acuş
Dorule învârtecuş!
Balada clopotelor cântâtoare
Unda clopotelor cheamă
Cu mireasmă de smerenii,
Boltă cu ecou de-aramă
Slovenirii de utrenii.
Se resfiră în beteală
Peste nunta înfloririi
Luecând precum zefirii
Peste-o harfă eterală.
Cercuri de vibraţii clare
Fug în brâu de curcubee
Se lovesc sonor de zare
Şi se-ntorc prin căi lactee,
închegându-se cu ropot
într-un vas ce-şi frânge toarta...
Suflete, deschide poarta
Pentru zbor şi zvon de clopor...
Balada instinctului migrator
în serile în care marea vuieşte în triton,
Când urcă adierea falezelor cu sare
Vom învârti pe axa lui globul de carton
Şi degetul l-om pune pe-un punct la întâmplare.
Acolo ne va duce instinctul migrator,
Necunoscutul magic cu triluri de sirenă,
închişi ca într-un fagur în trenul zburător
Sau înghiţiţi de-o navă cu cântec de balenă.
De-o fi ales ca ţintă un scandinav fiord
Cu golfuri cariate de dinţii albi de gheţuri,
Vom îmbrăca o şubă de muşchi alpini şi ceţuri
Şi-om asculta la focuri legendele din Nord.
De-om nemeri în zona albastrului Pacific
O insulă vrăjită cu-arborescente ferigi,
Vom debarca pe coasta topită-n foc mirific
Şi din liane suple la mâini ne-om pune verigi.
Acolo unde-n râuri şi-arată crocodilii
Imenşii solzi şi botul de ruginiu smarald,
Vom strânge carapace descoici şi nautilii
Pe plaja cu nisipul argentuit şi cald.
Dintre frunzişuri dese cu ochiuri straminee
Unde străbat colibrii şi mugetul cirezii
De zebre, ţi-oi culege un braţ de orhidee
Şi te-oi culca în cupe enorme de raflezii.
Ne vor hrăni recolte de cocos şi curmale,
Bananele înfipte ca degetele-n ram
Şi vom sorbi din apa cu izuri vegetale
Miraţi de limpezimea-i ca biblicul Adam.
Balada fotografiei
Să nu mai râzi de străbunicii
Ciudaţi la straie şi la chip
Ce-au vrut să-nfrunte veşnicia
Pozând la un dagherotip.
Vom sta poate şi noi alături
în veştede fotografii
Şi vom trezi acelaşi zâmbet
Nepoţilor ce ne-or privi.
Balada clevetirii
Gura lumii, neagră moară
Saltă-n valzuri de ocară.
Roata-i se-nvârteşte lin
Pe sub scocul de venin.
Soarele intrat pe uşă
Zace-n şperlă şi cenuşe.
Ploaia lunii, de mălai,
Se prefită-n mucegai.
Iar a dragostei făină
E spurcată cu neghină.
Moară neagră, gură spartă
Vrând să-mi laşi inima moartă,
Te-nfundai fără cruţare
C-un pietroi de nepăsare.