Trei definiţii ale poeziei...
***
Bărcile se sparg în scânduri,
Frunza-n ţară caldă pleacă...
Mergi frumos şi mergi pe vârfuri,
Poezia este
dacă...
...Pe zăpadă, somnoros,
Toate-mi sunt cum vreau, în gând,
Glezna v-o sărut frumos...
Poezia este
când...
...Caii verzi sunt pe pereţi,
Cap de vânt la uşă râde,
în atlasul cu poeţi
Poezia este
între…
...Cei ce sunt, din care scadem,
împărţind cadran ceresc,
Este ce putem să roadem
De pe-un Os Dumnezeiesc…
***
îşi cunoaşte bine glasul,
îşi cunoaşte bine rostul,
Cântă sus, în vârful casei,
Precum cântă-n gândul nostru...
învăţată de la soare,
De la spicul nalt şi verde,
Apa vieţii Dumisale
Tot prin viaţa noastră-şi pierde...
Stă acolo sus şi cântă
Despre ce aude-n vis...
Este tot ce pot să spun
Despre Ea, oral şi-n scris...
***
Numesc Poezie...
Partea de vorbire
Care nu se aude
Şi nu se scrie...
Cronograf la mântuirea
Neamului care ne ţine
într-o cârjă-ndelungată
Şi pe mine şi pe Tine,
Cronograf de iarbă verde
Aş mai fi – şi am mai fost –
Cu Troparul să duc Harul
Zilelor de Mare Post…
Cu Minee augustine
Printre ploi căzute-n Ţară –
Fiindcă Ţara …se topeşte
Dinspre toamnă – către vară,
*
Buciumând din corn de bour,
Precum Cronica ne spune:
Fost-am Candele sub Ceruri
Cât am fost în astă Lume
Unde arde Lumânarea –
Ceara intră-n manuscrise,
Lungă e chemarea – marea
Oare… duce-n Paradise?…
Despre Sfinţi, ce să vă spun?
Au urcat în vârf de brazi…
Cum a fost atunci – aş vrea
Să mai fie… încă… azi…
Se întunecă Pământul
într-o parte omenească…
îmi ridic, cu greu, bocceaua
Ce-ar putea să-ncremenească.
într-o zodie-a Luminii,
Pe sub Cerul înstelat,
Eu trăiam… urcând în Crânguri
Şi de Domnul… dumicat,
*
însemnez aceste rânduri
Care curs-au din desagă,
Dintr-o inimă-nrouată
Şi din pieptul plin de vlagă,
Mă-nsemnez cu coada neagră
De la corb, bată-l deochii…
(El tot vine, legumeşte
Şi cu ciocu-mi scoate ochii):
Cronograf semnez la faţa
Neamului care ne ţine
într-o Cârjă-ndelungată
Şi pe mine şi pe Tine,
Să scrie zugravii...
Matei Basarabov
Mai doarme-n sicriu...
Aici... Pe la Bâstrov...
De unde vă scriu....
A fost readus de la Argeş – în car –
Mai sus, către Arnota, arzând felinar...
Să vină zidarii, armaşi şi ocnaşi
Să scrie zugravii – din târg, din Amlaşi-
Cum plâns-au rumânii cu care absorb
Şi lapte de capră şi ouă de corb...
Ei plâns-au aceste
Rămase-n poveste:
Rămân în pricesne
Şi slova şi slava
Şi toţi pictografii...
Şi toată galava...
De aur Potcoava
Cu care s-a dus –
Ajută-ne, Doamne
Şi Doamne Iisus –
Primeşte-l la raclă,
Pe piatră întors
Iar Bistriţa – râul –
Tot curge spumos
Sub Crucile Regelui
Pe-un prag calcaros,
Sub Crucile Doamnei,
Pe prag spumegos...
Ceaslovul de aur
Ne este temei
Precum învăţat-am...
Basarabov Matei...
El are o pană de Corb la oblânc
Şi are un Corb pe umărul stâng
Şi are o Cruce de aur pe piept
Şi-o carte deschisă pe umărul drept
...spre Cartea aceea sfinţită mă-ndrept...
Aş vrea să citesc două rânduri sau trei...
Să stau odihnind sub un nuc sau un tei...
Să fim împreună când vrei, dacă vrei,
Precum învăţat-am ...
...Basarabov Matei...
Ceaslovul de aur vă fie temei,
Să fim împreună când vrei, dacă vrei,
Spre Cartea deschisă pe umărul drept:
La Cartea aceea, Sfinţite, mă-ndrept!
Cu Cartea aceea, Sfinţite, dau piept,
La Cartea aceea, de vrei, Te aştept...
Portret
E-un văzduh adus pe umeri
(Peste anii care-i numeri)
Dar la cruce, la răscruce…
Iată…Timpul nu se duce…
Noi îl ţinem ghem… la sân
Precum Mircea cel Băptrân…
Braţ de braţ de voievod
Printre ramuri de norod…
Braţ de Basarab de os
Cu coroană de prinos…
Duhul său, în chip de piatră,
L-au ţinut moşneii-n vatră,
Nu-n uitare, nici în în haos….
Ci-ntr-o frescă de pronaos
Să răsară peste ţară
Cu coroana Sa… lunară…
Lepădînd un lăicer,
îşi luau armuri de fier…
Timpul nu era devreme,
Turma lor păştea prin vreme
Iar sămânţa, să le fie
Revărsată pe moşie,
Turma Lui – popor –nu doarme…
Stă proptită între arme….
într-o frescă,-ntr-o icoană,
El ne este fără rană,
Ne priveşte, nu clipeşte,
Dojenind cavalereşte.
Caut un cuvînt – răspuns…
Nu! Cuvîntul nu-i de-ajuns!
Raza Soarelui să-i cadă
Incrustată, peste spadă,
Neam viteaz să se ivească
De sub fruntea-i bărbătească,
De sub mantia-i cerească,
De sub cetina Domnească…
Din Posada la Rovine
Să ne fie vremea-n bine…
Din Rovine la Posada…
Scoate-ţi, CAVALERE, spada…
Şi din Cozia-n Buila…
Dumnezeu să-ţi poarte mila…
Să ne vedem pe Olt… în sus…
Unde trăieşte şi Iisus…
Unde nici „Umbra…” N-a apus…
A celui ce, cândva, a fost…
Zidit la Cozia…în post…
Temei de ţară… şi de…rost…
Oşteni treceau prin gând, prin plai…
Stăpâni pe Ceruri ..şi pe grai…
Stemă cu Vulturi…peste Rai…
Arhanghelii Gavril………Mihai…
Şi, pe deasupra, însuşi vine –
Mircea cel Mare – din Rovine
Tot Basarab ce scoate spada
Pe toată Loviştea, - n Posada…
Hurezi- huhurezi
Ne mai cântă în taină-
Vorbind şi ţesând la
Brumata lor haină
Hurezi – huhurezi
Ne mai ţes într-o haină…
Coconi cu armuri
într-o toamnă de taină....
Şi haina şi taina… în timp
Sunt o scamă…
Şi haina şi taina…
în timp… se destramă…
Dar…tot plecăm pe Olt, în sus,
Unde trăieşte şi Iisus…
Tot El ne-a luat,
Tot El ne-a dus
La Răsăritul lui Apus…