Nicio oră dormită şi deja începutul vieţii
am legat câinele de piciorul patului
mi-am umezit degetele cu scuipat
şi am stins lumânarea
prietenul meu, este o dimineaţă luminoasă
veneam unul spre altul cu braţele deschise
două cruci ce aveau să se ciocnească
două cruci izbite una de alta
care schimbă între ele numele răposaţilor
prietenul meu, până la apus mai e mult şi bine
când soarele va fi o canistră aprinsă cu benzină
femeia mea este un ou
sub pătura de lână un pui de om
loveşte cu ciocul coaja albă
nicio oră dormită şi deja începutul vieţii
de mic mi-au pus mortul în spate
ca pe un sac de pământ
de mic am bătut mereu în uşa
îmbrăcată pe ambele părţi cu burete
ieşea fata ce-şi ţinea sânii mari într-o basma
şi se năpustea asupra mea
ca un ciocan de şniţele
prietenul meu, când te-am găsit spânzurat
am râs de tine ca să te învii
câinele era legat de piciorul patului
şi îţi lingea degetele învineţite ale picioarelor
eu dormeam pe burta crescută a femeii mele
luna era ca un cotor de măr
uitat într-un buzunar aiurea
prietenul meu, când te-am găsit spânzurat
am râs de tine ca să te învii
deja începutul vieţii şi iată-ne în primul tren
puiul de om doarme sus la bagaje
în coşul împletit de nuiele
mi-am luat femeia de mână
şi am început să râdem
nicio oră dormită şi deja începutul vieţii
râdem de ultima noastră beţie
când ai dansat pe manele
în cea mai dubioasă cârciumă
ai tăi muriseră recent
m-ai învăţat atunci cum să pun sare pe buza halbei
şi să beau aşa
mâinile noastre erau mai reci decât berea
prietenul meu, femeia mea este un ou
puiul de om scânceşte sus la bagaje
iau lama de bărbierit din portofel
şi o potrivesc între buze
soarele – o canistră aprinsă cu benzină
aceleaşi chemări vin de la capătul coridorului
dacă mă duc acolo voi vedea un borcan
cu scrum şi nimic mai mult
dacă nu mă duc pierd ceea ce oricum
nu este de câştigat
lama se rupe în două între buzele mele
sângele e ca o gură ce îmi astupă gura.
Cu treburi în oraş
Sub noi e mlaştină
în fiecare zi
dispare un etaj şi apare altul
în blocul în care locuim
nici nu avem unde
să ne îngropăm morţii
le dăm drumul afară
cât încă mai sunt în viaţă
să îşi caute fiecare un loc de murit
şi-i vedem uneori când mergem
cu treburi în oraş
unii dintre noi, cei mai sensibili,
deschid dulapul în care stau burduşite
maldăre de lemne
şi le crapă în camera de zi
cu cea mai a naibi secure
saliva pe care o scuipă în palme
e jumătate lapte jumătate sânge
apoi fac băşici pe care le înţeapă
cu acul şi-n câteva zile
sunt ca noi.
îmi zic
Toate femeile care m-au iubit
au avut ceva din mama
îmi zic
şi încep să compar
duşul de după sex cu ploaia
de după o înmormântare:
prima dată se spală transpiraţia
a doua oară se curăţă orice urmă
de viaţă
eu niciodată nu am părăsit o femeie
eu niciodată nu mi-am ucis mama
toate femeile m-au părăsit
din pricina mortului din mine
în fiecare anotimp mă mut
într-o femeie nouă
cu trupul şi sufletul decomandate -
un hol plin de nimic
toate femeile care m-au părăsit
au avut ceva din tata.