Imaginea
niciun lucru efemer nu încremeneşte după Moarte
n-are rost să cari ceva după tine
nimeni nu vede
nimeni nu aude
şi sigur vei fi reţinut
pe drumul fără întoarcere
imaginile vor povesti de la sine
ceea ce au adunat despre tine
fără să ştii
şi-ţi vor susţine adevărul
pe Pământ
tot caut rădăcini aeriene
să le spun cum să reţină
imaginea de început a inocenţei
Iluzia
cicatricile se vindecă
dintr-un imens drag de durere
pe giulgiul unei depărtări
începutul trece în orice început al existenţei
şi croieşte destine
pentru cine nu se grăbeşte
nemişcat în mijlocul nopţii
oglindă ce captează imagini spre dimineaţă
prin ochii larg deschişi
aha! Ar zice fratele meu iubit
Iluzia –
ce multiplică iubirea pământeană într-o mână
şi frigul eternităţii în cealaltă
Noaptea transparentă
amintesc neîncetat
să mă aşezaţi acolo unde ziua zămisleşte noaptea
cu înfrigurare
frânghie ce mă leagă de frăţia solstiţiului
deoarece morţilor nu le pasă de timp şi de loc
de viaţa trecătoare
de Jiul ce curge nerăbdător printre maluri
de peştii zburători ce-aterizează pe mal
până la marginea mărăcinilor
demineralizaţi de combustii nefericite
şapte ramuri năimite de viaţă
peste 7 destine
aşteptări în fapte fabuloase
luminişuri şi imagini recuperate pe orbite
amintiri despre noi
de parcă nici n-am fost
m-am aşezat într-o căruţă plină cu stele
să susţin primăvara-mi timpurie
să nu uit amintirile
ce ţâşnesc ca un gheizer
ce-mi spală faţa de călător grăbit
spre drumuri ce nu s-au definit
ah! Viaţa
un timp desfoliat de aşteptări şi de speranţe
gândul ce îmbărbătează Moartea
spadă ascunsă în tija unui crin alb
timp nefolosit
ce trece-n noaptea transparentă