există un rotund
pentru călătoria Aceasta dumnezeiască
din burta mamei Până
în borta Pământului
ne-ai dat Doamne Doar bilet de dus
creanga ajutată De Eva
s-a înclinat Să-i ofere mărul lui Adam ziditorul
cu părul răvăşit Aleargă
vârstele de aur Spre Arcadia
în timp ce Nisipul urcă prin tija oaselor
se răzvrăteşte În van suflul exploziei vegetale
contra feţelor Palide
ale florii Soarelui
există un rotund În zâmbetul ceasului
ce nu poate fi Întrerupt
de niciun zbor Al frunzei
nu numai celor Vinovaţi
Un tsunami de Arşiţă se loveşte
de bordul Oraşului
gata să-l Răstoarne în valuri de sânge aprins
o porţie de iad Ne serveşte Dumnezeu
să nu fim luaţi Prin surprindere
pe sfidătorii Săgeţilor de jar îi ia mai devreme la El
abia mai respiră Strada cu tălpile pe vatra încinsă
nici vântul nu Mai poate străbate
perdeaua Sufocată de aer otrăvit
ajunge Doamne
am înţeles Avertismentul pentru supraîncălzirea Terrei
păcatele Civilizaţiei ne cad pe cap tuturor
nu numai celor Vinovaţi
şi totuşi
mă străduiesc Să-mi construiesc o lume
în care să mă Simt bine
lumea e cum e şi Ca dânsa suntem noi
zicea poetul
refuz să cred că Nu mă pot dispensa
de tiparul ei Din care mă zbat
să ies cu capul Înainte
( cu picioarele Înainte sigur voi ieşi)
poate că lumea e Aşa cum vreau eu s-o văd
e normal ca Dincolo de paravan
să-şi lepede Hainele cu care o îmbrac
să rămână în Goliciunea ei primară
atâta timp
cât o privesc eu Cu gândul
nu-mi pasă dacă Îmi ignoră privirea calpă
a subiectului Meu fără predicat
îi simt totuşi Coarda
cu care mă Învaţă
să-mi alerg Roibul în cerc
un sac de piele
sunt un sac de Piele
înţesat cu un Pumn de atomi
ei nu numai un Pumn
îmi cunoaşteţi Se pare mai mult sacul decât atomii
de fapt aveţi Dreptate
după spusa ştiinţei atomii noştri se schimbă
cam la cinci ani O dată
de la Solomon Marcus citire
deci asta ar fi Explicaţia
că sunt tentat Să cobor în mine
ca într-o mină Sau grotă
să mă explorez Continuu
cred că în linii Generale îmi păstrez tiparul
dar nu pot Conserva şi furnicile atomilor
care mor sau Pleacă spre alte muşuroaie
transcedentale
domnilor atomi Cum să fac să vă prind într-un insectar
cu care să mă Laud copiilor nepoţilor
iată
ce atomi frumoşi Mi-au conturat mie identitatea
aş vrea să-i pot Trece în testament
trebuie să stau Treaz
să văd când îşi Schimbă ei gărzile
să le propun un Troc
evoluţie
îmi lipesc Adeseori fruntea
de geamul rece
privesc calea Bucureştiului din oraşul meu sudist
curg Concetăţenii spre este spre vest
mai mult Căţăraţi pe roţi
decât per pedes Pe propriile tălpi
iată cum am mai Evoluat doamne
pe negândite
de la opincile Din păr de porc
la anvelopele de Iarnă de vară
învârtite diabolic De caii nechezând
sub capotă
nechezatul lor Sparge geamul ferestrei
asemenea Dioptrii doamne
trag obloanele Peste fereastra vederii
de aici începe Existenţa ubicuă
trec peste Barierele impuse de veac
depărtarea
se dilată se Restrânge
precum burduful Unei armonici ruseşti
nu numai gândul Este
un fulg de timp Suspendat în istorie
ci însuşi Carcasa asta
de carne şi Sânge
în care sunt Claustrat
ea este oriunde Este şi pasul poetului rătăcit
de ce mi-ai Plantat doamne
pe ochii miraţi
asemenea Dioptrii
văd şi căţelul Pământului
cum mă poartă
spre locul de Reflecţie infinită
în ochii adânci Ai pisicii
mă cufund în Ochii adânci ai pisicii
în marea lor de Blândeţe
cum mă Receptează ea în meditaţia-i transcedentală
cum mă gândeşte cum Mă ţese
din torsul cu Fir de argint
când mi se Tolăneşte în poală
în ce grai îşi Rosteşte mieunatul
ce vrea să-mi Spună pre limba ei pisicească
cu câte Articulări mute mă îmbie
când îşi freacă Blana de piciorul meu
cu atâta Delicateţe
mă feresc din Calea ei
când îşi scoate Lăncile pentru apărare
câte ameninţări Câte blesteme
în stuchitul ei Fioros
se închipuie Oare în postura strămoşului
care-şi sfâşie Prada fără remuşcări
nu vânează însă Niciodată pisica mea
fără să-i dea Posibilitatea şoricelului
să spere la Cruţare
jocul acela al Ei ca preludiu
e felul în care Îşi cere iertare