CLIPĂ
Lângă zid mă Simt bine
e singurătatea Mării când întâlneşte ţărmul
văd oamenii care Se foiesc în depărtare
şi-o turlă de Biserică răsare după stânci
în clipa asta Simt toată disperarea unei cascade
cântar al Norilor
pedepseşte-mă cu Povara
unui bob de rouă
AGENDĂ
Alaltăieri am Fost bolnav
ieri am murit
azi încă mai Resimt şocul
mâine mă Întâlnesc cu colegii din clasele primare
poimâine voi fi La Ljubljana bând ceai pe-o terasă
răspoimâine va Ploua aşa că voi rămâne acasă şi voi scrie
mai încolo Dumnezeu ştie ce voi face
în orice caz Acul acela căzut pe parchet
va înţepa cu Vârful lui
o altă viaţă
PE DRUM
Ce nu putem şti Oricâte zile ar trece peste noi
acea confuzie de Telefoane date şi primite
paleta lipsă a Ventilatorului
şonticăitul Moriştii electrice
nu e nimeni Acasă pe unica fereastră năvălesc norii
ce bine era la Bunica în poală
stofa moale pe Obrazul meu
depărtarea Începea din umbra salcâmului
din florile albe şi dulci mestecate
pe drum spre şcoală
PLICURI GOALE
Acolo în odaia Cea mică
unde soarele îşi Făcea de cap
era întotdeauna Linişte stereofonică
şi tu puneai Plicuri goale pe pervaz
special ca să Fie luate de vânt
şi duse prin Curţile altora
vântul e un Poştaş atipic
dispare atât de Repede că n-ai timp
să-i semnezi Recomandata
albul unui plic
pe iarba verde Ori printre fructele dudului
culori cereşti şi ale nimănui
O, daţi-mi multe Plicuri
să le pun pe Pervaz în odăiţa de-altădată
DUPLICITATE
Aşteaptă-te încă La zile senine
vei mai vedea Soarele ancorând prin odăi
din miezul Umbrei salută-l
cu duplicitatea Obişnuită
într-o pală de Vânt
încearcă Să-ngâni trilul
vechii tale Maşini de scris
adună flori de Muşeţel
cu gesturile Mamei
culege mierea Din stup
cu dexteritatea Bunicului
dar fii atent Oriîncotro te-ndrepţi
se face seară şi Petuniile
înfloresc sub Lună
VECIN CU UNIVERSUL
Frumos e Pământul oraşul
să fii viu
să stai în Autobuz şi să priveşti
prin aburul răsuflării Tale
maşinile şi Pietonii
străzile şi Copacii
Ascultă-ţi Ticăitul sângelui în urechi
ori al ploii pe Geam
Râvneşte să fii Acel chefliu eşuat lângă un stâlp
Bucură-te de Prima bancă ieşită în cale
în hainele cele Mai oarecare
în faptele de Prisos
află o liniştire O amânare:
Se-ntâmplă să Fii vecin cu universul
FRESCĂ
Sunt zile când Ajung departe dintr-un singur pas
spulber străinii Toţi din calea mea
prind din urmă Banca verde de pe-un mal de râu
unde am stat Cândva într-un amurg -
rangul de om
ca o frescă de-o Mie de ani
încet mi se Dezvăluie pe trunchiul
copacului cel Mai apropiat
ALEARGĂ
Ţine-o tot aşa
aleargă pe Străzi fără nici o ţintă
salută oamenii Care-ţi plac
chiar dacă ei nu Te cunosc
lasă sticle cu Lapte
în cutiile Poştale găsite deschise
plonjează în lac Dacă ai chef
usucă-te în Braţele
primei statui Însorite
drept mulţumire Adaugă-i
câteva riduri pe Frunte
şi pentru prima Dată în viaţă
fii nemilos ca o Fotografie
pierdută
LASĂ VNTUL
Lasă vântul să Intre prin odăi
să-ţi aducă zile De pe malul mării
să fluiere prin Gura măştii africane de pe bufet
să răstoarne Ceasul cu fotografia mamei
să simţi o Mustrare în piept
O unde-i viaţa Mea
undeva o stradă Lungă mă pândeşte
cu arborii ei Tunşi zero
şi braţele mele Tremură
de revoltă şi de Neputinţă
NUMAI CU ARBORII
Ai tot primit Scrisori
ai tot cunoscut Oameni
dar numai cu Arborii te poţi tutui
numai printre Umbrele lor umbra ta se simte acasă
şi cine spune
că la colţuri de Străzi
larma luminii ne Umple chipurile
şi ne Recunoaştem plutind
ca seminţele Plopilor pe râu...
CHIAR AŞA
Dimineaţă
o sandală a Iubitei mele bâjbâie prin iarbă
salvează câteva Pete de soare
apoi dispare
pe drumul care Coboară la râu
rămân lângă o Piatră
care nici nu-mi Simte prezenţa
deschid o Scrisoare care nu mă interesează
aş vrea să fiu Apa
cu sandala Plutitoare