Cu un titlu și o grafică incitante, care îl scot din nota convențională, volumul de versuri Româncă, marcă înregistrată (Editura Corvin, Deva, 2006), de Loredana Cristea, exprimă, înainte de toate, o atitudine poetică nu atât nonconformistă, cât mai ales ardent-dezinvoltă, de o sinceritate, astăzi, dezarmantă. Vibrația autentică a poemelor sale mărturisește nu numai o reală vocație creatoare, dar și o predispoziție spre neîngrădit, neconstrâns de canoane programatice, menit a o arăta cum o apă foarte limpede sau ca aerul respirat dimineața, printre arborii munților din care vine. Cuvintele gâlgâie de viață, poemele au prospețime, iar universul evocat este proiectat în lumina unor trăiri interioare intense, care amintesc de starea exploziv-adolescentină a unor versuri de Esenin, Labiș, Nichita Stănescu (de început), Ioan Alexandru sau Mircea Dinescu. Este o posibilă filiație de care foarte tânăra poetă pare să fi fost marcată cu sau fără voie, în datele predispoziției de care aminteam. Are din toți aceștia câte ceva, dar rămâne ea însăși în bucuria năvalnică de a reuși să se comunice, să le spună și celorlalți ce miraculos templu este un copac de pe Valea Jiului și ce mistere de-nceput de lume ascunde "Ninsoarea preschimbată în baladă" Sau ce taină adâncă de când lumea se-ntâmplă în amurgul cu miros de toamnă, când "Ultimele frunze cad în genunchi, răpuse / De greutatea mută a vorbelor nespuse / Ce-mpart în două drumuri cărarea dinspre noi" (Amurg în carele cu fân).
S-ar putea zice, după asemenea versuri, că poeta se complace într-un tradiționalism cuminte... Dar cât de imprevizibilă și modernă se dovedește în viziunile sale rafinat-picturale, nu lipsite de o discretă senzorialitate: "Mi-e galben de prin boabe de porumb / Șži auriu
mi-e de miros de pere / Mi-e pulbere de somn și greu de plumb / Cu vise descântând pelin și miere." (Pictându-mă). Culori și arome, drumuri teribile prin anotimpuri, înfiorări nedeslușite se întrețes în "Pastelurile" Sale atât de vii, de expresive, în care se regăsește cu gratuitatea vârstei: "Sunt un zugrav stângaci de stări sublime / Risipitor de zâmbete în vânt / Mă regăsesc în larmă și-n mulțime / Ca rădăcina-n casa-i de pământ" (Zugrav stângaci de stări sublime).
în muzicalitatea și aerul juvenil ale acestor poeme mocnesc presimțirile unei asumări grave a existenței poetice, gândul opțiunilor viitoare, al căilor de urmat dar și al risipirii temporale care se petrece deja în sine. Desprinderea de "Lumea de lacrimi și păpuși" De până acum, spre a se "Inventa" Ca prezență matură într-un nou timp, al încercărilor neprevăzute, îi induce starea interogativă, sentimentul căutărilor într-un spațiu încă necunoscut: "Ceva nedefinit de mâini mă ține / Iar timpul mi-l prăvale peste piept / Nu știu pe care drum să mă îndrept / Șži-atâtea poezii ucid în mine..." (Poezii nenăscute).
Dar această ritmică inițială, ce ține de rostirea cantabilă, se pierde, treptat, în versificația liberă din ultima parte a volumului, intitulată - poate nu întâmplător - chiar "Schimbarea la față". Este, poate, dorința de a obține o nouă expresivitate, gest anunțat în catrenele dinainte: "Mă mut în lumea mea modernă, de mâine / Mă scutur de mine, mă dau jos din pat / Torn apă pe sufletu-mi ars, demodat / Șži-mi pun modernismul ca untul pe pâine" (Lumea modernă). Un alt registru poetic se conturează în poeme precum "Mașenka", "Șžedință cu părinții și îngerii", "Ce știe Jimmy?", "Primăvara poeților", "Paparazzi". Dacă mai înainte poeta se revendica, ștrengărește, dintr-un Esenin "În cojoc de lână", închizând ochii de teamă să nu-l sperie, în această nouă ipostază lirică își îndreaptă privirile spre poeții novatori, exclamând "Sărut mâna Nichita" ("M-ai născut ușor și prea devreme") sau "Mă ninge Bacovia", învățând apoi că "Sufletul unui bărbat / e un cimitir de femei" (Sufletul unui bărbat).
Ceea ce vrea să spună că poezia începe ca un joc al gratuității juvenile și devine ulterior un barbian joc secund, al gravității și asumării existențiale depline.
Așa se arată, deocamdată, traseul poetic al Loredanei Cristea, care evoluează de la dezinvoltura primului său volum - "Ciorapii mei negri de plasă" - la simbolistica tot mai severă și mai nuanțată a modernității.