Omul fără identitate (I)
„Schimbă-ţi numele, mi-a zis
şi i-am răspuns: eu sunt numele meu“
(Nichita Stănescu)
pentru a fi totul mai simplu – se zice – în loc de nume
în acte mi-au scris un număr. La rând.
şi-n locul numelui părinţilor mei au pus
o linie – cu lacrima, cu raza împresurând
următorul din rând alt număr primi
părinţii deveneau linii pâlpâind cu stinsă lumină
de-acum, ce uşor eram de strigat, de transcris
de-nşirat, ca vagoanele pe-o nevăzută şină!
pentru a fi totul mai simplu – se zice – fără nume şi dată
pe crucile noastre, pe stat
doar un număr se va greva
iar la judecată – se zice – succintă, simplificată
numerele strigate scurt şi apăsat
în locul sufletelor sub marea cupolă vor sta
Povestea omului care s-a văzut pe sine în depărtare
un ins odată făurit-a
din piele de om abajururi
dovedind că pielea umană e mai elegantă
când înveleşte lămpi, nu suflete, iar din întuneric
poţi face oricând împrejmuire cu şnururi
sau zăbrele
sau lacustre unde
ei spun: omul poate fi înregimentat
cu număr în loc de nume
lăsaţi-i doar mâinile, orele
iar sufletul să plece oriunde.
uimit
îţi priveşti mâinile, orele
nu mai e mult
ar fi timp doar atât cât să făureşti
podul
să arunci o pădure un munte un fluviu
înspre locul unde se află sinele tău
iluminat de moarte
şi pentru a fi sigur că vor ajunge vreodată
aruncă-le cu o mână calmă
cât mai departe
Omul fără identitate (II)
„şi ne-am cuibărit mai adânc la sânul frigului”
(Patrel Berceanu)
fulgerător
cum ai strivi între degete
„Un rar şi tânăr mugur”
omul se despărţi de sine
„De ce să fiu om cu numele
de la botez, îşi zise
când mi s-a dat şansa schimbării?
de ce om, când mi se poate spune fluture, bou-de-baltă, codobatură, butuc
pipă, ibric sau altfel?
nu mai sunt tot eu dacă port alt nume
sau un număr în loc de nume?
să fie oare mai mult decât
de a azvârli în râu o cămaşă caldă
lipită de trup, când treci prin crivăţul iernii
neînduratul, nebunul?
el inima îmi învăluie cu faldurile-i reci:
frigule, frigule, la urmă de tot
tu şi cu mine vom fi unul?”
Omul fără identitate(III)
la masa dialogului
să ne-aşezăm
acolo unde se revarsă preapline pahare
printre care sticlesc dinţii lui Iuda muşcând
treizeci de arginţi, firesc şi fără-ntrebare
eu sunt un bun partener
deci vă spun:
înfigeţi cuţitele! În oricine
chiar şi în mine. Nimic
nu se află.
nici un vaer nu scapă
picătura de sânge ţâşnind e deja
îndoită cu apă
Omul fără identitate (IV).
Hublou cu o crizantemă
cum stai dreaptă, netulburată
şi nici murind nu-ţi pierzi petalele,
frumoasă crizantemă albă,
îmi spun că de la tine am a învăţa
demnitatea de a fi
ceea ce numele meu îmi cere a fi
şi nimic altceva
(din volumul Omul care şi-a pierdut numele,
în curs de apariţie)