Duminica Izvorului
Ascultă o frumoasă poveste
îmi spune eminenţa cenuşie
aşa vei afla necesara împresurare
a necunoscutului
şi vei simţi atingerea îndoielii
ce necontenit ne dă târcoale
în Noranda nu plouă niciodată
şi cu toate acestea
fiecare locuitor are o umbrelă
nu umbreluţe viu colorate
parasolare fluturându-şi dantelele
ca nişte fanioane
pe catargele paradoxului
ci umbrele obişnuite solide negre
cum vezi pe străzile Londrei
(deşi nici acolo nu mai plouă zilnic)
în Noranda nimeni nu se gândeşte
la tornade ori inundaţii
niciun nor nu le-a întunecat
vreodată orizontul
(nici măcar asemeni unui fir de păianjen
ce ar îmbrăca aerul)
şi cu toate acestea
inima locului
cu surda lui ameninţare
le ţine treaz spiritul de prevedere.
Noranda e un loc binecuvântat
unde se vieţuieşte
din roua lui Dumnezeu.
Poem de dragoste
A citi o poezie
nu se poate numi ocupaţie
a desena o destrămare ori un vis
nu se poate numi ocupaţie
a asculta muzica apelor sau a pământului
nu se poate numi ocupaţie
a străbate petele albe ale lumii
nu se poate numi ocupaţie
a inventa chiar naşterea universului
nu se poate numi ocupaţie
singura adevărata ocupaţie
este atunci când aştepţi când aştepţi
venirea iubitei.
Ritual
Aţi privit cu atenţie
o femeie care spală pe jos
scândurile (sau, mă rog, gresia) –
tablou de epocă răscumpărându-şi
revolta anacronică a ramei?
Aţi privit cu atenţie
cum se abandonează efortului
cu îndârjire şi mirabilă
necunoscută plăcere?
Aţi privit cu atenţie
mişcările ritmice
ca un fel de travaliu
întrerupt de răgazul stoarcerii cârpelor
în găleata deja tulbure
ca un fel de orgasm
suspendat în viscerele calde ale Geei?
Aţi privit cu atenţie
candoarea genunchilor dezveliţi
frăgezimea ultragiată a mâinilor
şi arcuirea pură a trupului
pregătit să întâmpine asprimile
ce nu îngăduie şlefuirea?
Intru în vechea şcoală
străbătut de puterea tăcută
a amintirii
unei supreme îngenunchieri.