Sonetul 141
Nu ochii mei te Îndrăgesc, e drept,
O mie de cusururi îţi Găsesc.
Nu ei, ci numai inima Din piept –
Negînd vederea – ’mi cere să iubesc.
Pentru urechi, nu-i Glasul tău pe plac,
Nici să te pipăi nu Mă bucur foarte,
Nici gustul şi Mirosul nu mă fac
Să fiu atras de Tine-n chip aparte.
Cinci daruri şi cinci Simţuri omeneşti
Se-mpotrivesc ca Inima să-mbie
Umbra - e om sau Numai bănuieşti ? -
Inimii tale mîndre Sclav să-i fie.
Atît folos: mă Înfundă în păcate
Cine mă pedepseşte, Dintre toate.
Traducere de Horia Gârbea