cântecul trebuincios
Doamne, Tu, ca tipograf bătrân
Ne Anunţi că nu putem ieşi la timp
Că Nu aveţi deocamdată ozalit –
Pe Cine va interesa asta peste zece-douăzeci de ani?
Ce Facem cu onoarea „Care ne apare
Când E cu neputinţă, când seamănă ca două
Picături De apă cu geamăna-i, ruşinea. Un străfulger
între Două hotare nonteritoriale, o lumină care întunecă
Tot Ce rămâne – aceasta e onoarea pe care n-am avut-o
Pentru Că lumina nu e făcută doar pentru ochi. Aceasta este amintirea
Mea, Singura care se naşte la un hotar şi
Nu Îl depăşeşte”.
Ca Orbul ale cărui litere sunt scrise pe cer, nu mai pot vorbi cu nimeni
Care Să nu fi fost înger
Cu Grecii prea multe nu sunt de vorbit
Doamne, Politicile tale de pământ nu prea sunt iubite
Şi Iată cum pântecul meu înghite soarele analfabet
Cum O să mai mestec pământ în timp ceţos
Tot Ce spun s-a-ntors deja demult împotriva mea
în Gură doar senzaţia rătăcirilor omeneşti şi pofta
De-a Cânta cântecul trebuincios
*
Alaltăieri Voi fi pruins un purice
îl Voi fi adus acasă de prin viaţa de vechituri
Ieri Seară a fost n-a fost seară şi l-am omorât
Noaptea Am visat visul de serviciu
Azi Am dat mâna cu primarul şi el a zâmbit şi nu ştiu de ce
Miruna Cea mică a înghiţit o mărgică şi când bătrânii au dezvelit-o din scutece
S-a Rostogolit biluţa
Maică-sa Are o piatră ori mai multe pietre are la rinichi
Va Trebui să le elimine
Să Asculte cu multă atenţie când vor cădea
Acum Să-i duc măicuţei bătrâne mai multă apă acasă
Să-şi Spună necazurile unul după altul
Să Se sfătuiască
O Să strigăm împreună dimineaţa la amiază şi seara
Cu Aceste cuvinte oarbe îmi trec noaptea şi slăbiciunea
miercuri de iulie
La Sinaia pe o terasă prăpădită mâncând mici după ce înăuntru
în Sordidul restaurant de lângă gară am îngurgitat o ciorbă sălcie
Afară Sub cerul scăpându-se iar de o ploaie searbădă
Arunc Firimituri vrăbiilor şi porumbeilor
Care Vrăbii vin pe masă la o palmă de palmele mele
Ci Eu bere deja grăbit să ajung să-mi cumpăr biletul de întoarcere
Mă Întreb ce-ar face Fiul Omului într-o situaţie ca asta
înghit Fum mi-amintesc un pod delabrat sub care câştigam timp
Pentru Ceremoniile care nu sunt decât descrierile existenţei
Şi Apoi sar în picioare când aud glasul Casieriţei „Următorul vă rog”
Deodată Nu mai am rezerve de nepăsare
în Vara asta am transpirat de 99 de ori şi poezia nu s-a ivit
Parcă-l Aud pe Tuţu: „Toţi suntem orgolioşi” În faţa altei sute de votcă
Dar Poezia nu s-a ivit
Pe Unde mă-sa umblă iubirea şi poezia?
Când Văd semnele nu văd ploaia de afară
Văd Mereu şi mereu doar porumbelul-tată dormitând printre pantofii vechi
Văd Prize stricate, cuie ruginite, puii lui aproape orfani ferindu-se de realitate
Mă Angajez pentru scurtă vreme aici, spăl recipiente, Tribul e sătul
Dar Aurul-aura nu le-am găsit
zi de pace
Mâine Sigur va fi ziua de pus bulion, drept care
Toţi Sicilienii şi-au luat concediu, eu însumi avui grijă să-mi plătesc
Şi Ultima datorie
Greierimea – o pompă imensă şi complicată şi o muzică suavă
Făcând Să funcţioneze maşinăria dolentă saturată de sare
Iar Muştele de bucătărie ca nesimţitele, acum şi înmulţite, se plimbă
Pe Fereastră încolo-încoace
Ci Mâine, ah mâine, va sosi Brumaru să se inspire
Mâine Sigur va fi ziua de pace
ultimul timp
Eu Unul sunt sătul ca de mere pădureţe de stilou de stil de boul de mine
De Neliniştea de seară de izvorul înroşit
De Porumbelul care se luptă ca un boxer pentru un loc mai bun în ring
Doar Când nu mă vede prin preajmă
Chiar şi de arta răbdării mele neluată de zei sub protecţia nebuniei
Ce-ar Fi să mă liniştesc
Să Nu mă mai ţin scai de mine cu toată înduioşarea animalică
Şi Cu graba unui călău fără zile libere
Să Nu mă mai întrebe când unul când altul ce e cu mine
în Ultimul timp
Să Zic şi eu ca tata: nu e nimic şi asta e – Ultimul timp
ea vine sigur din somn
Ea Vine sigur din somn si poate din vis scâncind şi
Vrea Să mă îmbrăţişeze şi uite cum mă feresc pretextând
Că Vreau numaidecât să găsesc ultimul şi primul volum
Din Omul fără însuşiri
Că Uite s-a răcit vara s-a dus cum Profesorul însuşi odată ne-a spus
Că Semnele toamnei: cerul ploaia lumina veştile triste
împotriva Cărora nu te poţi apăra
Că Stricarea gurii a inimii a cărnii
Că Sângele înceţoşat
Mai Bine să-mi trimită ea întrebări pentru a răspunde la ele
Şi Repede dacă se poate
Dar Ea vine trece uită de-mbrăţişare şi nici nu se mai uită-napoi
Cum Stau încă aici precum câinele-acela din Negreşti-Oaş
Ale Cărui picioare de dinapoi fuseseră nu ştiu cum nu ştiu când retezate
Târându-se Acum ca un cerşetor de speţă umană spre uşa cofetăriei
încurcându-se Definitiv printre picioarele Consumatorilor
limbaj de păpuşi
Tocmai Mă întorc din Satu Natal unde am luat premiu
Pentru Avantajele insomniei
Şi-am Râs la jocuri de cuvinte la mese lungi până spre dimineaţă
Acum Vorbesc cu mine cum zice într-un loc Sfântupavel: da-da şi nu-nu
Dar Tot un limbaj de păpuşi îmi iese
Ascult Muzici de tot felul şi nu bag de seamă
Cine A mai plecat de lângă piane
Tot Mai ţicnit şi eu ca porumbeii Denisei despre care mopete
Spunea-n Testament: nu-nu
Iar Alergătorii din Tibet tocmai levitează deasupra tarabei mele
Doldora De insignifianţe
o undă roz
Vărul Meu Ion s-a dus a intrat într-un rezervor gol a dat să sudeze fisura
Explozia L-a-mbrăţişat şi-n cadrul următor suntem în ţintirimul din Imbuz
Lăcrimăm Aruncăm bruji peste copârşeu şi nu cunoaştem pe nimeni
Am Pierdut uliţa stâna lunci cu mormoloci cânepişti
Pistruii Încă neruşinaţi pe o faţă de fetiţă şi totuşi
Ne ţine laolaltă o undă roz ca o beteală tremurătoare
întotdeauna M-am trezit în acelaşi trib unde nimeni nu merge la culcare de bunăvoie
Continuă Certuri vechi bărcile s-au învechit iau apă şi
Undeva În mal stă tatăl nostru luând pe rând toate asemănările noastre
totul între ghilimele
Fiecare Cunoaşte un fel de spaimă cenuşie pentru că oamenii trebuie
Să Fie săraci la întoarcere şi Urşanabi ne iese înainte ne abordează personal
începe Să se jeluiască scâncind
Că De ce obrajii tăi sunt scofâlciţi şi faţa ta e trasă că
De Ce e aşa de îndurerată inima ta chipul tău trist că
De Ce atâtea ofuri în pieptul tău că faţa ta-i
Un Drumeţ ce vine de departe
Că De frig şi de arşiţă e arsă faţa ta ca într-o căutare de comori tu
Rătăceşti Prin stepă şi translatorul de lângă noi fără să arate
Devine Tot mai mânios văzând că tot ce spunem e deja spus şi tradus
Niciodată N-aţi ştiut ce e poezia
Acum O aşteptaţi ca pe o iubită de la puşcărie şi uite
Ea Chiar vine şi e o babă ştirbă molfăind moartea noastră unanimă
stare
Jazz Pe c.d. Supă de cartofi pe foc femeie dormind început de iarnă copii crescuţi şi plecaţi bătrâneţe
De Îndată ce-i impui să se poarte frumos viaţa devine retractilă
Stă La îndoială
Se Teme să nu fie caraghioasă
Masivul Atac al realităţii – pe un versant
Pe Celălalt doarme bietul soldat printre bozii şi gândul ca un
Cartuş De artificii a pornit din gol îl laşi îl scapi din vedenii
îşi Risipeşte singur florilegiul de luminozităţi
Mirosul De cozonac al acestui mileniu deja trist
univers în vălătuci
Când Apare o nouă galaxie toate celelalte intră în ocultaţie
Ar Trebui să nu dorm să nu mănânc să nu nimic şi să scriu aici privelişti
Ba Să le mai şi citesc
Aşa Cum n-au fost cum nu se putea să fie
Pline De absenţe, însă vii
Morţii Cei mai dragi se înghesuie să-mi atragă atenţia: nu e sănătos să trăieşti
Ce Să fac eu cu toţi ăştia vii şi morţi sunt doldora de ei
Legiferez După ce-mi trece clipa nelegiuită cu vedenii la cele două capete
O, Cum vor fi mulţumiţi ei doar să citească liniar iar nu să trăiască de-a valma
Nu Vă îngrijoraţi de nimic ci în orice lucru aduceţi cererile voastre la
Cunoştinţa Lui
o zi
Mi-am Curăţat ochelarii cu o soluţie spriţată Dintr-un recipient mic de plastic alb ş.a.m.d.
Dar Vine un firicel de apă iernoasă prin fereastra bucătăriei şi mă face fericit
Trebuia Pe vremea asta să fiu la Efes în mica tavernă a Muzeului
Literaturii şi să mă întâlnesc cu genii
Să Mă amestec cu ele, cu ei
Poate şi cititu-n franceză să mă fi picnit în acest „Exil heureux”
Mai Bine să dau un telefon lui Domnului Coordonator să-l întreb dacă a primit
Plicul Cu viaţa şi opera mea (mele?)
praf
Lipsa De rigoare a iernii: praf străluciri încălziri dubioase şi carnea grea a
Muţeniei
Un Delir fără saţiu – poate asta, şi
Citate Din poeţii morţi
(Din volumul Timpuri crimordiale, în curs de Apariţie)