O viziune: Lichid
Deodată, Braţele mele încep să curgă.
Şi Picioarele: râuri
croindu-şi Calea prin munţi, prin văi.
Şi Inima însăşi, cu sentimentele din ea:
izvor, Printre pietre, limpede murmur.
Vai, Am devenit lichid:
trupul Meu tot şi gândurile curg.
Pe-ntinderea De ape a făpturii mele
acum, Cerească, se oglindeşte steaua,
în Valuri raza ei scânteie.
Şi Ca şi când n-ar fi îndeajuns
poemele Însele, cartea întreagă
de Apă se fac, curgătoare se-arată.
Iar Vântul ciudat de la miezul nopţii
muzical Învolburează
marea Aceasta scrisă.
Dar În unde
nimeni Nu pătrunde.
Şi Înţelesul versurilor
pururi Pierdut rămâne:
de Sub lacăt, din adânc de ape,
Vai, n-are cum să Scape.