O mie de sclavi aduc noaptea
Se aud în depărtare, pe drum.
Aşa cum liliputanii îl cărau pe guliver,
o mie de sclavi legaţi cu frânghii
trag după ei
un corp întunecat şi rece,
al cărui capăt nu se vede. Pare
un munte, dar e o noapte,
o noapte definitivă, grea.
Se aude plânsetul celor o mie de sclavi
care aduc noaptea.
Ei se apropie, se apropie,
prin ani.
E inevitabil: vor ajunge aici,
vor răsturna noaptea definitivă
chiar în inima mea.
Noaptea grea îmi va umple inima:
se potriveşte, are exact
mărimea şi forma ei.