până când se scutură zăpada
aici râsul e permis numai iarna
şi numai după ce sigilii
au fost puse pe porţi
ca prin vis
masa a fost aranjată în salon
şi soba albastră lustruită
aşezată pe scaun
aştept trezirea gazdelor
ar putea trece câteva zile
până când se vor ridica din colţuri
mult mai înalte
decât anul trecut
mult mai tinere
îşi vor ocupa locul la masă
şi ultima sosită
va scoate cărţile de joc
important e să nu râd eu prima
să le privesc în ochi
şi să nu râd
când una dintre ele descoperă
că a pierdut iremediabil
şi îşi strânge buzele
în cel mai ridicol mod
şi se foieşte
să o laşi pe cea mai veche
să râdă prima
apoi poţi răsufla uşurat
poţi să întinzi mâna
după cana cu mate
şi să iei o înghiţitură
imediat jocul o ia de la capăt
cu o lentoare exasperantă
doamne dumnezeule
doamne dumnezeule ţine-mă departe
până când se scutură zăpada de pe sicomori
până când vine prima ploaie de primăvară
alunecător
deschisesem uşa melcilor negri
eu
cea încă netrezită cea necunoscătoare cea rea
cea încă umblătoare prin apă
deschisesem uşa şi nu am putut
să nu mă fac pod pentru ei
alunecătoare linişte s-a lăsat în casă
alunecătoare linişte-n pământ
flori de lucernă crescuseră
sub patul în care încă dormeam
în vecini
se auzea fierbând
ceaiul roşu din frunze de ceapă
şi lighioanele
tropăind
mi-ar fi putut trece prin pereţi
în alunecătoarea linişte a casei
în camera mirosind aspru a lucernă
când eu
necunoscătoare netrezită încă
aş fi simţit crescând sub mine
un pat de pământ
nu vom mai călca niciodată acolo
în dimineaţa aceea
liniştea ni s-a părut insuportabilă
zăpada abia începuse să îngheţe pe acoperiş
şi noi am scos în grădină
micile scaune metalice
cu tapiţerie turquoise
şi câteva boluri
cu seminţe aromate de fenicul
pentru păsările permanente
mi-a vorbit atunci
după o lungă perioadă de timp
stăteam întorşi cu spatele spre casă
şi degetele lui subţiri
făceau mici sculpturi
în mătasea ciorapului meu
mi-a spus
livia casa noastră e o hologramă
nu vom mai călca niciodată acolo
şi apoi a tăcut
şi chiar şi păsările s-au îndepărtat temătoare
pentru că se înserase de-a binelea
şi noi simţeam în spate
aprinzându-se lumânările iernii
şi pisica
neştiind la picioarele cui
să se încolăcească prima dată
amiază
şi camera abia prinzând puţină lumină
fetiţa mea dulce
fetiţa mea încet legănată
am febră
şi cada de tablă e încă rece
în aşteptarea aburului
se întinde cearşaful pe pat
îmbibat în spirt
fetiţa mea dulce
cineva a adus frunze de salcie
a venit şi pisicul
mult aşteptatul pisic
s-a urcat imediat în pat
şi s-a prefăcut bolnav
nu mă mai trezesc din visul ăsta
pisicul doarme lângă mine de douăzeci de ani
câteodată trosneşte
se preface bolnav
şi blana îi miroase a spirt
fetiţa mea dulce
camera abia prinzând puţină lumină
fetiţa mea încet legănată
în frunze de salcie
un aşternut puţin mai aspru
aşteptam o zi cu ceaţă
în patul roz
mă gândeam dacă există
într-adevăr plantaţiile de urzici
despre care povestea tata câteodată
mă gândeam cum ar putea arăta
oamenii care ar deţine
o asemenea plantaţie
şi atunci mi-am dat seama
că mi-aş fi dorit
un aşternut puţin mai aspru
ca acelea pe care le ţinem în pod
făcute sul
şi îndopate cu naftalină
şi o cameră mai rece
în care numai umbrele păsărilor
să se mai lovească de pereţi
şi să mi se prăbuşească în cap
dacă ar fi fost numai
o zi cu ceaţă
cu ploaie măruntă
ca aceea din liceu
când am jurat
că mă voi lăsa sărutată
numai de bărbaţi drepţi
cu părul până la glezne
până la etajele inferioare
seara
ocoleam blocul de câteva ori
cu palmele
cu micile mele pisici imaginare
urmându-mă
pereţii mucegăiseră mult
la apartamentul patru
veşnic clocotitor a lapte
sub perdele subţiri
peştele fantomă trecea înspre dormitor
şi se îngropa în var
acum când îl vedeam
pentru a douăzeci şi şasea oară
mă lua ameţeala
şi sufeream groaznic
pentru omul de la parter
pisicile se frecau galbene de geam
să îl încălzească
el care într-o zi coborâse cu liftul
cu haine cu tot
cu părul lui roşu abia îndesat într-o geantă
pe care înainte
îl usca visător pe terasă
până la etajele inferioare
pereţii subţiri ai caselor
ar putea ninge la intersecţiile oraşelor
în marile porturi
în pieţe
animale foarte subţiri
s-ar putea strecura acum
prin pereţii caselor
şi noi
în bucătărie
abia terminând de desfăcut şi sărat
stridiile
de pus uriaşul buchet de cimbru
la uscat
de spălat ultimele farfurii
am putea
nici să nu băgăm de seamă
închizând uşile
ne-am duce la culcare
în aerul fierbinte şi mat al camerei
în timp ce acolo
ar putea ninge
în marile sanatorii iluminate
în sălile de aşteptare
şi prin pereţii oaselor
ni s-ar putea strecura acum
oameni foarte foarte subţiri