Iarnă în Laval
Pentru Emma
Pe gheaţa impecabilă a patinoarului
încerci să faci piruete
aluneci prudent încordată
sub privirile mele orbite
de galaxia reclamelor luminoase
pluteşti pe apele perfide
închise în sine
te avânţi spre puncte nebăgate în seamă
cazi te ridici
la chemarea intersecţiilor ascunse
de cum îmi întorc privirea
o vulpe polară săgetează albul închipuirii
ne vom năpusti pe urmele ei
simţind frigul arenei
cum se înalţă spre marele cronometru
cu cifrele îngheţate
mai sunt atâtea de învăţat.
în vizită la părinţii lui Napoleon
Mi-a plăcut cum m-ai introdus în muzeu
„Domnul Carlo şi doamna Letizia”, ai spus
şi m-ai lăsat singur
îi vedeam chiar în casa lor
desigur în stil italian
cu acoperişul roşu din ţiglă
pereţii albi obloanele –
iluzie perfectă
şi chestia aia cu „O zi obişnuită”
m-a dat gata
domnul tocmai îşi scosese haina cu fireturi
şi faţă în faţă cu autoritara lui soţie
se pregătea să soarbă din ceaşca aurită
savurând aroma infuziei de iasomie
nu vorbeau dar păreau
că se ascultă unul pe altul
„Cum e vremea în Ajaccio?” „Soare cu dinţi”
oh, câte cuvinte se vor fi mutat
în galerii neştiute
câte lucruri interesante mi s-au ascuns
rămase în plicuri nedeschise
ideea este că paloarea gălbuie a cerii
ar mai trebui acoperită cu fard
Monsieur Grévin ocupat cu starurile
ultimelor ştiri mondene
i-a cam neglijat
aşa că rămân lângă ei
părinţi resemnaţi ce ne aşteptăm fiii
să vină în permisia de 100 de zile.
Biserica Neagră
Din turnul catedralei coboară urşii
ei simt vibraţii neauzite
ei simt armonia zidurilor înnegrite
fumul încrustat în piatră
este un bun conducător de sunete
urşii nu se tem
pentru că au urechile acordate
cu speciale răşini
precum se acordează naiul
cu ceară de albine
poate că asta îi îndeamnă
să se aşeze în bănci
în locul oamenilor
ca şi cum ne-ar trăi viaţa
poate că asta le dă curajul
să-şi întoarcă masivul trup
de la altar
aşteptând Fuga în Re minor de Bach.
Paradă
Pe rue Sainte-Catherine
carele alegorice străbat
rumoarea mulţimii ce sfidează
golul aşteptatelor străluciri
în contul vocaţiei fericirii
paznici vigilenţi ai viselor
soldaţii de lemn dansatorii de zumba
zânele şi lutin-ii înaintează
în ritmul tobelor
prin aburul străveziu al naivităţii
pe rue Sainte-Catherine
captivi ai tiranicelor mituri
copiii se vindecă de frigul îndoielii
chiar dacă renii sunt de carton
chiar dacă în jovialul Pčre Noël
îşi recunosc bunicii
ca să ajung la marginea erorilor
trebuie să sorb resemnarea
cum muntele încearcă
pe vârful limbii gustul câmpiei
mă voi întoarce în locurile în care
punctele cardinale se cheamă
puncte vulnerabile şi voi
recapitula zborul
aruncând lestul vieţii
odată cu cenuşa risipită peste fluviu.
Toamnă
Aleg liftul în locul scărilor
aşa cum limba clopotului de la
vechea biserică Harşu
abandonează bronzul
pentru plumbul toamnei
grăbit ies în ceaţa zilei
întâmpinat de confuzia bizară
a Podişorului
mă strecor prin mulţime
spre cafeneaua Zvon
urmărit încă de vibraţia
vorbelor grele de seară
multiplicare a părerilor despre mine
e prea grăbit prea nerăbdător
prea neîmpăcat cu ceea ce
i se întâmplă
prin fumul ţigărilor se insinuează
un acord muzical
da sunt nerăbdător
grăbit da să închid capacul
clavecinului bine temperat
mai bine întoarce foile partiturii
rosteşte îndemnul dublul meu
sau altcineva
cred că e o propunere serioasă.
Recompensă
Donator la Cité-de-la Santé
am primit setul de etichete
cu numele meu imprimat
lângă tradiţionalul far din nord
totul pe fondul albastru al întunericului
o noapte bună pentru naufragii
când paznicul doarme
uitând să aprindă lumina
doar câteva ferestre oarbe
şi valuri ce întind mâna
spre ţărmul stâncos
într-un gest echivoc
precum strigătul muribundului de la Urgenţe
Yay! I’am a fan.
Lacul Magog
A ascunde căderea soarelui
când printre solzii lui Memphré
se scurge lumina
este imposibil
monstrul marin îşi tăinuieşte apariţiile
stârnind fâlfâiri de duhuri
sub ape defilează
astrologii-căutători de mesaje
închise în sticlele
ce inundă plaja
aşteptându-şi destinatarii
ne încurcăm în întârzieri nesfârşite
ne mirăm de scurtarea timpului
lumina se tot scurge
fără să înţelegem că
marele şarpe
şi-a abandonat ispitita
şi ne întinde nouă mărul.