Cioplit între extaz şi nimic
Sec, în statuia unei vorbe pleoscăite
Sunt dalta ce nu mai ciopleşte-n sensuri
Sau poate-n nonsensul braţului cu care strâng
Amintiri sparte-n cleşte de versuri ce plâng.
Afla-ne-am pe-un deal de viţe moarte.
Amprenta de pe iarba ce-am călcat-o
Moare de umilinţa infectării plate
Căci eu sunt un virus
Inapt să virusez.
îmi place să ucid fără scop
Doar atunci când nu-ţi citesc minţile;
Să storc din raţiune şi din concluzie
Rămâne doar un „Ia aminte,
Am nevoie doar de un prosop”.
Tu, doar tu
Te-am prins de gât cu firea,
te-am prins într-un accent;
Ne excităm numai cu privirea
într-un sex aspru vorbit atât de lent.
Tremură sânge şi plăcere din tine,
fumând din aroma adâncimii ude
sarea cerului, privirea ta şi fiori moi
când ne lipim gemetele surde
printre foi.
într-o cameră cu fum
C-o esenţă de ciudat în tâmpla-mi bubuind
Prea multă raţiune ca să trăiesc cuvântul
Aripa de fluture mi se zbate când.
Din când în când mai urlă lupul.
Aşa că socoteala mea e că voi muri
într-un amurg petrecut în remuşcări şi plăcere
Ce simţ mirific, când un susur de ceva
îmi şopteşte precaut de printre perdele.
Are pielea suavă şi sub pătură un pistol
Ochii ei trădează un extaz psihopat
Singuri, trac, noi şi un sex de protocol
îmbulzeală de fiori, o esenţă de ciudat.