O împărăţie marină
eşti fericită când atingerile tale devin caracatiţă şi te întorci în mare pentru a-ţi răcori trupul
biruinţele tale de şcolăriţă silitoare dau rod pe buzele care nasc o bibliotecă erotică
a mării interioare
mergi în vârful picioarelor visezi la o împerechere cu monstrul mării
să fii divă pe trotuarele submarine cu demnitatea prinsă în nituri de o colonie de corali
cu gesturi tandre încerci să faci ordine în viaţa amoroasă a minusculelor vietăţi marine
devii împărăteasă a unui imperiu numai de tine ştiut
născoceşti nimicul frumos al imperiului
cutremurelor le porunceşti să nască cetăţi cu câmpuri de luptă pline de victorii
pe un munte marin stingher ca şi fericirea buzduganul tău împărătesc
desfrunzeşte algele de miros
mai rotund decât luna străluceşte în noaptea marină sceptrul domnesc împodobit
cu tăcerea ta
hergheliile tale sunt furtunile marine în caleaşcă o prăpastie plină cu dregători osândiţi
pedeapsa de a-şi iubi singurătatea marină e definitivă sună în ei ca un zăngănit
de metale ruginite
rugina e o podoabă a înfrângerii
nevoia de izgonire din imperiu a cleopatrei marine o porţi în vârful unghiilor
ca pe o diplomaţie a cetăţii
exilul ei pe insula nimicului galben e chestiune de ore războinicii tăi devin călăuză
a furtunilor marine
dragostea ta face ordine în clepsidra marină plină de frânturi de timp pământean
împerechezi moartea marină cu moartea pământeană să nască suprema moarte
o dulcegărie a şantajului
devii puternică ca o târfă cu plânsul plin de mistere buzele tale strâng în braţe monstrul marin
îl pui să-ţi recite versuri gelatinoase pline de plăcerile victoriei
nobleţea ta plină de şiretlicuri pământene obosesc cavalerii împovăraţi de dorinţele tale carnale
trebuie să arunci în prăpastie demonul hibrid al fertilităţii să poţi elibera rodul tău de complexe
trebuie să înveţi să adormi pe braţul monstrului să-ţi legene fătul în plasă de păianjeni marini
împărăteasă a mării interioare trebuie să construieşti metrou prin cetatea ta
să poată călători cu el himerele virgine spre bordelurile marine
un mic moulin rouge al imperiului
cu ferestre roşii pline de dorinţe putrede
trebuie să ai curaj să faci dragoste marină într-un bordel marin să simţi atingerile de caracatiţă
dorinţele tale marine împerecheate cu dorinţele mele pământene devin un hibrid al dorinţelor
ce-mi aşază braţul sub cap
Cochilia de melc
te-ai ascuns într-o cochilie de melc de umbra ta îmi ţineai în palmă sărutul
îţi văd disperarea deflorată de dorinţe exotice
se întorc în noi răsăritul de soare umbra pisicii ce zgârie fereastra
amintirea primei întâlniri
toate se întorc muşcând timiditatea primului sărut
te-ai ascuns în cochilia de melc cu realitatea mea îmbrăcată în miros de votcă
e unica modalitate de-aţi ţine umbra despărţită de tine
i-ai poruncit să umble prin grădini siameze
să scotocească prin buzunare umbra paşilor mei
în realitate umbra ta e dependentă de umbra paşilor mei
mi-ai destrămat visele sunt franjuri presărate peste umbra ta
te bucuri ca o sirenă îndrăgostită când vin corăbierii cu mătăsuri din marele indii
îţi înfăşori trupul în răcoarea lor
ai sedus cârmaciul corăbiei cu surâsul tău
în cochilia de melc îmi înşeli aşteptările cât şarm în răcoarea mătăsii
te uimeşte priceperea cârmaciului e un spectacol ce îţi irită dorinţele
te scufunzi în răcoarea mătăsii sărutul tău devine un mârâit al plăcerii
umbra paşilor mei se descalţă de sărutul tău umblă desculţ prin iarbă
să-şi potolească vedeniile
umbra ta a rămas împietrită în stropul de rouă
grădinile siameze fug în lumina farului plictisiţi trecătorii sting lumina lunii cu uimirea lor
în cochilia de melc întunericul devine călăuză a călătoriei prin trupul tău
se clatină lumina farului în piciorul stâng al cârmaciului entuziasmul lui trece neobservat
prin răcoarea mătăsii parfumul tău furişează îmbrăţişarea şireată a tinereţii tale
săruţi apăsat celebritatea corăbierului de-a fi învingător
furia mea încheie un pact cu umbra ta mângâi cu privirea pereţii cochilei de melc
simt o unduire plăcută cochete dorinţele tale ies la plimbare mi se furişează sub unghii
în cântatul cocoşilor vocea ta cristalină face curat
cochilia de melc urmează umbra corăbiei crezându-se corabie
trăiri inimaginabile îmi dojenesc mirosul
s-au copt cireşele de mai
în cochilia de melc prin trupul femeii vâslesc corăbierii
întunericul ticăie ca un ceasornic pe buzele ei
răcoarea mătăsurilor îi înveleşte trupul
calmul verde al mării împodobeşte cochilia de melc
zâmbitoare umbra corăbiei împrăştie liniştea în subtile şoapte de dragoste
sirenele se sinucid la auzul lor
în cochilia de melc a răsărit soarele
Reciful de corali
în reciful de corali numele tău se rosteşte ca o durere a grâului încolţit
îţi închizi rănile în lumina gelatinoasă a meduzei
târăşti după tine trecutul ca un drob de sare gata să cadă în hăul istoriei
în reciful de corali fosforescentă singurătatea ta devine o fetiţă de grădiniţă plină de sine recită înlăuntrul primăverii înflorirea pietrei
ochii nevăzuţi ai coralilor iscodesc oglinda cenuşăresei
eternitatea ecoului ca o fecioară îmbătrâneşte în lacrima recifului de corali
lumina lor e crudă ca şi verdele grâului încolţit se plăsmuieşte miros de pâine coaptă
cu toţii ştim că în reciful de corali există viaţă după moarte
ponegrirea trecutului e o insultă ce înfloreşte neputinţa lacrimii
în colonia de corali e toamnă se vede bucuria adormită în fructele date în pârg
culegătorii se odihnesc în singurătatea fetiţei de la grădiniţă
îi mângâie mâna cu lumina îmburghezită a unui recif reticent la schimbări
singurătatea ta devine rotundă în cercuri concentrice ordonează lumina recifului de corali
aşezând durerea între cercuri să nu poată fi umilită
câinele aleargă orizontul incendiind colonia de corali cu lătratul lui
desigur e un câine marin cu un lătrat marin ducând la subsuoară o poveste de iubire marină asmuţă noaptea la farul ce luminează ochiul singurătăţii tale
bananieri fluoresceni în culturi imense aşteaptă culegătorii să adune norii înfometaţi ai plantaţiei
foamea e verde are hamacul întins între doi palmieri
reciful de corali a adormit în gura unei lumini neştiute somnul lui deschide subteranele viselor
răcorind singurătatea ta cu ivirea zorilor
răsăritul soarelui prin catacombele coloniei de corali dimineaţa înghesuie întunericul
flămânzilor li se pune foamea în farfurie
iubirea şi umbra ei se hârjonesc într-o mansardă plină de întâmplări nelocuite de nimeni
mirosul din ceaşca de cafea destupă nasul propriei tale singurătăţi
în colonia de corali femeia veşnic femeie face exorcizări atemporale ducând dor sărutului
singurătatea ta intrată în moarte clinică macină timpul marin cu râşniţa
clepsidra în care nimicul e nisip îndepărtează singurătatea de umbra ei
să poată muri liniştită
în traducere liberă moartea singurătăţii e iminentă
umbra ei poate hoinări prin colonia de corali
să asculte somnul plantaţiei de bananieri se poate hrăni cu făină de alge marine
te zăresc de mână cu fetiţa de la grădiniţă ascundeţi eternitatea într-o cochilie de scoică
în reciful de corali ami