Sodoma şi Gomora
după mii de ani
paginile Vechiului Testament
s-au trezit din amorţeală:
Sodoma şi Gomora urlă
pe străzi şi îşi cer drepturile
din mijlocul civilizaţiei umane
ca un falus imens
Statuia Libertăţii se înalţă
spre Cer
copacii din jurul bisericii
copacii din jurul bisericii
stau drepţi şi nemişcaţi
ca nişte soldaţi
cu armele la spinare
duhurile care zboară
printre ramurile lor
sunt imediat luate la întrebări
şi percheziţionate –
trec mai departe doar cele
cu un CV astral nepătat
preotul iese din când în când
şi cădelniţează
iar fumul de tămâie şi smirnă
rămas în urmă
le împrospătează respiraţia
şi îi face tot mai pioşi
liliecii din podul casei
sute de lilieci locuiesc în podul
de deasupra camerei mele
în casa mai veche de
o sută de ani
în liniştea nopţii ei comunică
într-un limbaj sinistru
se rotesc pe cer şi desenează
umbre de pe celălalt tărâm
dacă te apropii prea mult de ei
ţi se scurtează viaţa şi timpul
şi rişti să-ţi laşi aici treburile
neterminate şi viaţa fără sens
focurile Iadului
s-au deschis porţile Iadului
iar focul de sub
cazanele păcătoşilor
s-a revărsat peste lume
nu mai contează câte păcate
avem fiecare –
focurile Iadului ne coc
adunaţi laolaltă
o hotă imensă de deasupra lumii
duce fumul şi mirosul de ars
de pe lumea asta
pe lumea cealaltă
vişinata
în semn de mulţumire
faţă de primăvara timpurie
din acest an
vişinul din grădină a rodit
abundent
astfel că acum
un covor de vişine prea-coapte
deja s-a aşternut împrejur
îmbătată de aroma vişinatei
proaspete
natura stă întinsă pe spate
cu faţa la cer
invers
eu sunt cel care stau pe un scăunel
într-un colţ
şi mănânc dintr-o strachină de lut
cu o lingură de lemn
în timp ce bogaţii stau la masa înaltă
şi mănâncă bucate alese din care
din când în când
îmi mai aruncă şi mie resturi
îmi e milă de ei...
pentru că ei nici nu ştiu că dincolo
pe lumea cealaltă
care durează mai mult decât o viaţă
va fi invers
trandafirul
de ceva timp încoace
o tulpină de trandafir
plină de ţepi
creşte în interiorul meu
cred că a depăşit deja
faza de floare
pentru că i-am simţit
parfumul
de câte ori am iubit
sau am suferit din dragoste
acum deja merge spre
maturitatea deplină şi
apoi spre declin
la sfârşitul vegetaţiei lui
mă voi prezenta în faţa
lui Dumnezeu cu seminţele
şi cu un butaş –
poate îi vor fi necesare
pentru viaţa viitoare a
unui nou trandafir
răstignire
mi-am prins sufletul în pioneze de piept
ca să nu-l pierd după atâtea trădări
ale falşilor prieteni şi după eternele bârfe
de care nu scapi niciodată
indiferent cât de corect ai fi în viaţă
cu timpul
în funcţie de gravitatea încercărilor
şi trădărilor şi când pionezele
nu vor mai fi de ajuns
va trebui să folosesc cuie
din ce în ce mai mari
care să mă străpungă până în spate
şi chiar să iasă dincolo de corp
răstignindu-mă astfel
ca de o cruce
şi ancorându-mă de propriul meu suflet
şi de propria mea anxietate
masa care plânge înlăuntru
masa din lemn masiv
la care scriu
a fost odată plină de viaţă
şi privea în depărtări
cu frunzele făcute streaşină
la ochi
pe ramurile ei au cântat cucii
şi mierlele
şi privighetorile
şi înflorea în fiecare primăvară
şi avea visuri deşarte
de viitor
securea a surprins-o visând
şi lipsită de apărare
şi a transformat-o în acest
univers static şi trist de acum
care plânge înlăuntru
pentru fiecare celulă care
a murit în sinele său
în aşteptarea furtunii
în aşteptarea furtunii şi ploii torenţiale
anunţate de meteorologi
fluturii şi cărăbuşii zboară haotic
cuprinşi de panică
multe dintre aceste insecte vor muri –
cu siguranţă
iar pe osemintele lor firave
mâine va fi un nou răsărit pentru cele
care au supravieţuit şi pentru altele
nou-născute
iar cimitirul planetar se va îmbogăţi
cu urmele unor vieţi care au contat
şi ele cândva şi care
ca şi noi
nu au ştiut că or să moară
somnul tău agitat
văzută din spatele ne-naşterii
viaţa e o moarte inversă
e ca şi cum ai privi lumea
din spatele oglinzii de unde
tu vezi totul iar cei de dincolo
nu văd nimic
nu e un scenariu de film sau
o piesă de teatru –
e doar somnul tău agitat
din cauza căruia te trezeşti
brusc căzut din pat
în lumea oamenilor de aici!...
morţii sau viii?...
în paharul cu alcool din faţa mea
toate microorganismele sunt moarte
şi aşteaptă reîncarnarea în
acest cimitir lichid
în pahartul cu apă
de lângă cel cu alcool
toate microorganismele sunt vii
şi se uită speriate la cele moarte
din paharul cu alcool
iar eu mă întreb
ce să beau mai întâi:
morţii sau viii?!...