acasă căută arhivă despre noi redacția contact

Poezie

de De Valeriu Birlan

CRAIOVA

(Poem-reportaj)

1.

în aprilie, la ora 5 dimineaţa,

păsările încep să triluie

în Parcul Operei. Întuneric.

Autobuzele pipăie tăcerea,

un om doarme ghemuit

sub fereastra unui magazin.

Lumini roşii, galbene, verzi.

Un taximetru opreşte brusc

lângă o trecere de pietoni.

Tramvaiele îşi cântăresc,

în balans, greutatea.

Cu botul pantofului

lovesc un ciob. Încet-încet

oraşul se trezeşte,

încet-încet mă-ndrept

spre trenul ce va pleca,

la 6.30, la Craiova.

[...]

31.

A ieşit soarele

când am ajuns la strada

„Nicolaescu-Plopşor”.

Barda şi inima

şi le înalţă spre cer

Mihai Viteazul.

Palatul „Jean Mihail”,

„Muzeul de Artă”.

32.

Ecorşeul este cea

mai emoţionantă

lucrare a lui Brâncuşi.

E cea mai vie

dovadă a existenţei

gândirii divine,

aplicată unui sistem

funcţional uman,

acţionând din

interiorul acestuia.

33.

Ecorşeul este harfa

harfelor musculaturii

umane, este omul

jupuit de piele.

E durerea în stare

nudă, în stare pură,

durerea ce strigă

pe toate gamele,

de la geamăt până

la ţipătul cosmic.

34.

Scaunul colţar păstrează,

în alcătuirea sa nevăzută,

întreaga fiinţă

a lui Brâncuşi.

Păstrează atingerea

mâinilor sale,

respiraţia, privirea sa,

aerul din vremea

când el era elev

la Şcoala de Arte

şi Meserii.

35.

Atitudinea paradoxală

de pe chipul lui Vitellius,

împăratul roman

portretizat cu atâta

măiestrie de Brâncuşi.

Dincolo de expresia

de trufie şi cinism

a ochilor şi a gurii,

nevinovăţie şi puritate.

Personajul avea,

în fibra sa

cea mai adâncă,

ceva din firea

şi comportamentul

unui viţel

ce-şi caută

protecţie şi apărare

sub pântecul

mamei sale, vaca…

[...]

37.

Fragment de tors, sculptat

de Brâncuşi

în marmură albă,

are două părţi distincte:

una, cea din stânga,

perfect şlefuită,

cealaltă, din dreapta,

lăsată în stadiul

de „Bloc” Nefinisat.

Tehnica: multiplă

(cioplirea cu dalta

şi gradina,

şlefuirea parţială).

Torsul este visul

despre femeie

al bărbatului

îndrăgostit:

lumini şi penumbre,

enigmă şi certitudine,

speranţă şi împlinire,

tânjire şi adoraţie.

[...]

44.

în Sărutul nu există

nici stânga şi nici dreapta,

braţele celor doi

cuprind toată lumea.

Nu există două fiinţe,

ci una singură,

una ridicată

la puterea

+ infinit.

45.

în faţa Sărutului

ar trebui să îngenunchem

ca în faţa Crucifixului

ori ca în faţa unei icoane

a Bunei Vestiri.

„Sărutul” Nu are nevoie

de adoratori sau prozeliţi.

îşi este sieşi biserică.

46.

într-o vreme –

oroare a ororilor! –

Sărutul a slujit

drept piatră

pe o cruce de lemn

într-un butoi cu varză.

Dar menirea ei era

să fie trimisă

într-o astronavă

spre adâncul

spaţiilor intergalactice,

ca expresie desăvârşită

a iubirii umane.

[...]

52.

„ – Mâncaşi?

– Mâncai.

– Băuşi?

– Băui.”

Savoarea perfectului simplu

aici, în piaţă,

la un prânz

cu mici suculenţi

şi bere.

Aprilie, după-amiază

debordând de lumină.

O umbră de tristeţe:

„Ce-ar fi fost dacă...?”

55.

Ora 17.10. Urc,

mă aşez la-ntâmplare

pe un loc la fereastră.

Doar câţiva călători…