ca o supernovă
ca o supernovă trecea
şi se învârtea în jurul meu
ameţindu-mă cu strălucirea ei
adolescentină
purta o rochiţă scurtă şi mulată
pe formele ei de zeiţă
încă necoaptă
lăsând sânii
cu ochii lor telescopici
să filmeze totul în jur
ca nişte camere de luat vederi
ascunse sub bluză
avea doar 17 ani şi am iubit-o
cu toate riscurile Codului Penal
iar ea m-a iubit cu toate riscurile
elevei de a rămâne însărcinată
înainte de a-şi termina şcoala
şi după ce povestea de dragoste
s-a sfârşit
aşa cum se sfârşesc toate
poveştile frumoase
strălucirea ei a început să pălească
lăsând în urmă scrisorile şi
amintirile încleştărilor carnale
care ne-au unit atunci
iar ochii telescopici ai sânilor ei
mă privesc acum de sub bluzele
tuturor femeilor pe care le întâlnesc
murături
borcanele stau aliniate pe masă
în aşteptarea murăturilor
în ele
gogonelele se vor întâlni
într-un party sărat şi acru
cu varza
cu ardeii şi morcovii şi
ţelina şi sfecla roşie
rezultând un desfrâu vegetal
mai mult mort decât viu
foarte asemănător cu
ceea ce suntem noi:
roşii de furie şi făcuţi varză de
încercările zilnice
trăind într-o lume sărată şi acră
şi cu atâţia morţi împrejur
care se roagă pentru noi
cei rămaşi în lumea asta
încă vii
uşa beciului
uşa beciului este acum închisă
zăvorul vechi
care a fost martor la
sinuciderea proprietarului
în urmă cu aproape 70 de ani
ţine piept spiritelor celor care
au plecat neîmpliniţi de aici
spiritele lor sunt printre noi
pentru că fiecare vrea să
mai iubească o dată
să mai sufere o dată
şi să mai simtă pământul
sub picioare
şi nu deasupra trupurilor lor
ora două
e ora două
dimineaţa
şi-ncerc şi eu
cu greu
s-adorm
în timp ce
peste mine
viaţa
se-ntinde ca
un vis enorm
cameră de supraveghere
eu am crezut că mi se pare
dar mătura din bucătărie
mă tot pândeşte
de la o vreme
îmi urmăreşte toate mişcările
ca o cameră de supraveghere
a serviciilor secrete ale
măturilor
îmi fac un ceai din plante –
ea e cu ochii pe mine
poate că e conectată la un
centru de comandă al vrăjitoarelor
unde mi se pregăteşte o viaţă
de coşmar şi o moarte violentă!...
omul care s-a împuşcat
în casa în care locuiesc
cu ani în urmă
un om şi-a pus capăt zilelor
beciul casei poartă şi acum
zgomotul asurzitor al pistolului
care şi-a descărcat glonţul
în tâmpla lui
războiul cu sine şi cu lumea
l-a învins aici şi l-a făcut
învingător dincolo –
depinde din ce parte a existenţei
priveşti realitatea
acum e noapte şi linişte
poate că spiritul lui e lângă mine
şi se uită peste umărul meu ce scriu
sau poate că el scrie acum
aceste versuri
iar eu dorm şi visez că scriu
despre omul care s-a împuşcat
în casa în care locuiesc acum
şoricelul din bucătărie
bănuiala mea s-a adeverit:
şoricelul din bucătărie există –
a venit în prag şi s-a uitat la mine
cum stau la masă şi scriu
acum umblă pe undeva pe acolo –
se aude cum roade ceva
şi e optimist pentru
ziua de mâine
în semn de prietenie
am să-i las
în fiecare seară
câte o bucăţică de pâine
sau de brânză
iar în zilele în care
am să mă simt fericit
am să-i las prăjitură şi
dacă e cuminte
poate am să-i las şi
puţin vin
Dumnezeu are chipul meu
într-o noapte
în cel mai profund vis
dintre toate visele mele
am văzut începutul:
Dumnezeu are chipul meu
şi eu am chipul Lui Dumnezeu –
suntem una şi aceeaşi Fiinţă:
iubim împreună şi
urâm împreună
într-o dualitate revoltătoare
laică şi religioasă deopotrivă
oricând eu mă pot duce în locul Lui
şi El poate veni în locul meu
pentru că locuim în aceleaşi trupuri
şi în aceleaşi iluzii despre ce ar putea fi
eu sting lumina acum în cameră
pentru că e târziu şi trebuie să dorm
şi odată cu mine se duce şi El la culcare –
nu e adevărat că Dumnezeu nu doarme!
la câte are pe cap
mă şi mir că nu a înnebunit până acum
şi nu a intrat în concediu medical
acolo
în lumea Dumnezeilor
din care facem parte şi noi
când scriu poezie
când scriu poezie parcă rup
bucăţi de carne din mine
fiecare vers e ca o muşcătură adâncă
a unui animal sălbatic –
aproape că ţâşneşte sângele
într-un carnagiu îngrozitor
al ţesuturilor care mă ţin în viaţă
din când în când
mă opresc şi aştept
ca la semafor
să văd cum se mai simte Poezia –
dacă trebuie să-i fac respiraţie
gură la gură sau dacă
pot s-o păstrez
în continuare
ca metresă
cât m-or mai ţine
balamalele
aburul descria îngeri
eram în bucătărie în timp ce
mâncărurile fierbeau în oale
iar aburul descria îngeri
sau draci pe pereţi
care se tot strâmbau la mine
atunci ai intrat tu pe uşă –
doar pe jumătate –
un sân îţi rămăsese agăţat
în trecut – cred că era cel de care ziceai
că e mai mic decât celălalt –
s-a rupt de tot până la urmă
şi a rămas acolo în tocul uşii
iar tu ai venit la mine cu un sân rupt
şi cu viaţa făcută vraişte
şi ai avut pretenţia să te iubesc
fără să vezi că deja eu fugeam
tot fugeam de tine
iar tu vorbeai numai cu pâlpâirea
care rămăsese după trecerea
sufletului meu
ca o cometă
prin viaţa şi viscerele tale
nici nu mai sunt
şi poate că nici tu nu mai eşti
doar ni se pare