Legături primejdioase
a murit domnul grasu
cum, a murit domnul grasu?
da, în somn
bun om, păcat. A avut parte de o moarte uşoară
a murit doamna aurica, ai auzit?
care doamna aurica?
coafeza, femeia aia înaltă şi cu un neg pe nas
a, cea care te-a coafat la nuntă
exact
măi, dar ce femeie frumoasă era şi nu părea să sufere
de ceva anume. De ce a murit?
un chist ovarian un cancer ceva
a murit profesorul danciu
profesorul danciu? A, cel care apărea la televizor
care vorbea frumos despre orice
da, el, a murit tot aşa, privind la televizor
o moarte fulgerătoare
acum nici nu ştii cum e mai bine să te chinui o vreme
sau să mori aşa ca şi cum te-ai urca în avion şi te tot duci
a murit liviţa. Da, profesoara de pian.
ehei, e blestemul femeilor aici, asta a ras toţi bărbaţii
scăpaţi numai o secundă din privire de neveste,
dumnezeu să o ierte. Cum a murit?
otravă. A luat otravă.
nefericita…!
a murit croitorul roşculeţ, numai ce a trecut strada
şi l-a izbit un camion.
ce croitor! Ce om! Ce croitor!
a murit doctorul truică, a făcut infarct în baie.
deh, un beţiv! Da‘ bun doctor, să ne înţelegem
a murit colonelul grigoriu. Era bătrîn şi mînca pensie
de o sută de ani.
ăsta era veteran de la războiul de independenţă? Că
îl uitase dumnezeu…
sunt mulţi şi zilnic se adună şi mai mulţi.
o fac într-un anume fel.
se uită peste lume, aşa, cu un fel de regret,
spun vorbe pe care parcă numai o dată în viaţă le auzi
deşi ele sunt la o mai adîncă privire
absolut banale,
ţin morţiş să lase amintiri, multe amintiri
în urmă ca să li se şteargă probele
adevăratei lor vieţi,
fac în aşa fel încît nici măcar să nu vezi
pe unde au zbughit-o
în lumea lor,
au şi un soi de egoism pe care
trebuie să-l treci cu privirea,
au datorii pe care nu şi le achită niciodată
şi o fac premeditat,
o fac parcă şi cu oarecare dispreţ
la adresa celorlalţi,
ei, doar ei contează şi lumea lor
care nu ştim dacă e tristă sau nu
aici avem ceva presupuneri
eu cred că au şi o înţelegere secretă
se retrag unul cîte unul
ca să pună ceva la cale
trebuie să fim un pic mai vigilenţi
că ne trezim una, două
că au ocupat toată eternitatea
şi nouă nu ne mai rămîne
decît să tragem mîţa de coadă
pe lumea asta, în viaţa asta
în care am ajuns să banalizăm
şi cele mai importante lucruri…
da, e limpede, chiar acum cînd spun aceste lucruri
aflu că a murit şi domnul stere
contabilul de la fabrica de ulei... !
cum a murit?
a căzut de pe scară
în timp ce curăţa adăpostul porumbeilor.
e clar. Nicio scară nu stă întîmplător
lîngă un perete.
fiecare îşi provoacă drumul
în felul său.
şi apoi domnul stere avea un fel al lui de a fi
că părea să fie jumătate în lumea asta
şi jumătate în lumea cealaltă
treaba asta, cu porumbeii, fiind
o fugă din realitate, evident.
de asta vă zic:
maximă vigilenţă, maximă vigilenţă.
chiar şi acolo unde crezi că e vorba de banalul somn
unul dintre ei îşi iţeşte capul în lume.
Poemul exorcist
Inima secretă detergenţi
pielea secretă detergenţi
creierul secretă detergenţi
trăim într-o lume curată, curată
în care mizerabil este doar...
(treceţi un nume, dintre cele pe care
le cunoaşteţi, care credeţi
că vă vine bine)
Soarele face curat pe cer
roua spală creierele privighetorilor din parcuri
ploaia şterge drumurile care nu duc nicăieri
singurul care murdăreşte toate lucrurile din jur
şi o face cu multă determinare
şi o face cu ură
şi care ne enervează pe toţi cu proasta lui creştere
este doar...
(treceţi un nume, dintre cele pe care
le cunoaşteţi, care credeţi
că vă vine bine)
Cînd scriu de fapt spăl cuvintele
de mizeriile în care sunt atrase
în discuţiile zilnice
silnice
de asta, continuu,
inima secretă detergenţi
ochiul secretă detergenţi
sufletul şterge de îndoială
toate subînţelesurile din cuvinte
dar vine nemernicul
dar vine creatura odioasă
dar vine pramatia fără scrupule
şi face praf toată munca noastră
de zi şi de noapte
şi îşi şterge picioarele
de sufletele noastre
încît îţi vine să îi pui pistolul la tîmplă
şi să îl întrebi: pînă cînd, nefericitule,
porcule, vei abuza
de răbdarea noastră...?
(treceţi un nume, dintre cele pe care
le cunoaşteţi, care credeţi
că vă vine bine).
Blues
Nu mă mai miră nimic
din ce se întîmplă în viaţa
de zi cu zi
politicile strîmbe
şi fără de rostul artei
în spaţiul public
după ce azi am văzut
cîteva privighetori
ciugulind
resturi
din tomberon.