tovarăşi de joacă
Dumnezeu se poate ascunde
chiar şi într-o maşină de tuns iarba
(în balta craioviţei sunt mai multe stele
decât în cer)
şi când vorbim ori gândim doar sferturi
de propoziţii universul ne înţelege
(a fost făcut pe măsura noastră)
Dumnezeu se ascunde în cele mai umile
şi mărunte lucruri ca într-un joc
noi ar trebui să-l căutăm ca nişte copii
ce suntem însă noi ne prefacem că suntem
adulţi jucăm jocuri şi îl punem pe Dumnezeu
să muncească pentru noi
îi plătim salariu (cruci mari făcute cu mâna
ori cu limba – când nu se poate altfel)
chiar şi într-o poezie se poate ascunde
Dumnezeu
(îi place să se joace ne-a creat să ne aibă
tovarăşi de joacă)
dornici de succese de glorie ori cronici literare
uităm că pagina albă poate să fie
o aripă de înger
pe care ar trebui să scriem
cartea vieţii
a celor ce sunt în cer şi pe pământ
după apocalipsă
sub asfalt iarba viitoare
creşte încet dar sigur
pentru ea o sută de ani
este ca o singură oră
după vara furtunilor
când oamenii vor fi departe
în navele lor de metal
iarba va răsări înţeleaptă
de sub asfaltul crăpat
printre blocurile ajunse ţărână
vor umbla furnicile şi gândacii
(stăpânii dintotdeauna ai Pământului)
de oameni vor aminti doar câteva cioburi
de sticlă şi o bucată de plastic
dintr-un telefon vechi
prin care au trecut atâtea
bucurii şi necazuri
gnoza de la Princeton
mă îngrop în realitate precum soldaţii
lui Napoleon se îngropau în cai pe câmpiile
frigului rusesc
(şi Socrate mai este judecat şi Socrate
încă mai bea otravă)
mă îngrop în realitate vreau să uit
mă învelesc în cerul îngheţat
un cer în care stelele par bani aruncaţi
(pomană pentru vii)
de un Dumnezeu ce nu ştie de glumă
ori glumeşte prea mult
(cu El mă cert mereu pentru necazurile
zilei de ieri
zilei de azi şi necazurile zilelor ce vor veni)
mă îngrop în realitate (chiar dacă nu o înţeleg)
sfinţenia nu este de mine
(de s-ar putea aş iubi toate femeile)
mă îngrop în realitate să uit că sunt
doar om
mă îngrop în realitate şi ea se îngroapă
în mine
ca într-o oglindă
ev mediu veşnic
după ce a tăiat
câteva capete
călăul pios
intră în biserică
şi se roagă
pentru sufletul lui curat