Cimitir cu hârtoape
Pământul este bătut cu palma
Să se afle unde e piatra mai aproape,
Unde golul e afânat,
Ca să poată târnăcopul mai uşor să sape.
Se munceşte din zori cu îndârjire, cu obidă,
Nu se ştie cine pe cine o să îngroape
Alături sau departe de alţii –
Aşa se-ntâmplă-ntr-un cimitir cu hârtoape.
Mult mai uşor e-n câmpie
Moartea aşază căsuţele cu compasul şi dreptarul
Dar muntenilor nu li se face nicio favoare
Când sunt duşi cu boii şi carul
Şi se zguduie plânsetele neîncetat
Şi se zdruncină de bolovanii drumului roata.
Aşa a fost să fie totdeauna în munte:
Un drum anevoios şi-apoi gata.
Ca zborul păsării spre cer
Sufletele se ridică peste pădure
Şi se găsesc risipite apoi pe pământ
în boabe dulci de coacăze, de afine, de zmeură şi de mure.
Degeaba
(O după-amiază cu îngerul)
Am stat într-o după-amiază
câteva ore în faţa blocului
unde se află Casa pensionarilor
Şi am urmărit competiţia de table,
cu emoţiile zarurilor aruncate
mai întâi în cutie
şi apoi în neant.
Mi s-au părut foarte stăpâni pe ei înşişi,
Pe nimicul lor glorios,
Le grand nimique,
Şi le-am admirat calmul
Şi stăpânirea de sine.
A venit apoi o fetiţă
Şi a desenat un şotron,
Un cerc la marginea lumii,
Şi s-a jucat acolo minute în şir
Aruncând ţigla
Şi numărând
Sacii de galbeni ai unei
Copilării fericite.
Avea ochii albaştri,
Aşa cum mă rugasem
să-i aibă şi fetiţa mea
şi am poreclit-o în gând Ţopăilă
mai ales că a început
să sară coarda şi să cânte
cu un glas subţire şi catifelat.
între o vârstă şi alta
Stam nehotărât
Aşa cum se întâmplă oricui
Care stă printr-un concurs de împrejurări
Mai multă vreme
Cu totul şi cu totul degeaba.
Inadvertenţă
Floarea de mac crescută-ntre ciulini
Cu fir plăpând sub roşia ei cupă
A străbătut reţelele de spini
Şi-şi lasă-n plin culoarea să-i erupă.
Nu-ţi vine-a crede c-a avut puterea
Cu-a ei corolă tot mai sus să salte
Fără să simtă nicidecum durerea
Pe când priveşte zările înalte.
Furtuna din ajun n-a despicat
în dârze lungi fragilele-i petale
Nici capu-n pulberi nu i-a aplecat
încovoind-o din grumaz şi şale.
Desculţ pe prund, cârpit, cu traista-n şold,
Şi-având o carte lângă mămăligă,
Un băieţaş din Gorj sau de la Olt
încearcă gându-n cer să şi-l înfigă.
Fără computer, smartphone sau tabletă,
La el doar cu-acel tom ferfeniţit...
E semn că pasiunea lui secretă
Pentru poveşti şi versuri n-a murit.