calm nocturn
statuia de la sensul giratoriu
în iarba ce o înconjoară insectele
stau înghesuite căutând căldura
la stradă un cerşetor priveşte pe fereastră
în sala de jocuri unde banii circulă repede
dar nu şi pentru el
într-un apartament rece o fată visează
la viitorul iubit
în apartamentul din vechiul bloc
un poet încearcă să adoarmă
torturat de griji şi frică
pe sub felinare fulgii de zăpadă
au început un vals
doar câteva ferestre aprinse
şi acolo sunt oameni plini de griji
fiecare cu povestea lui unică
mai este mult până la ziuă
într-un oraş oarecare
în care trăiesc oameni ca oricare alţii
totul este calm şi liniştit
calmul dinaintea venirii
extratereştrilor
o căpiţă de fân
o căpiţă de fân veghind
ca un călugăr în rugăciune
undeva pe un deal înconjurat
de munţi
poate aşa voi arăta şi eu
peste o sută de ani
(cine poate să ştie?)
mai departe (într-o poiană)
sunt câteva statui al căror nume
este uitat
vara trec pe aici motociclişti
şi poeţi
însă lumina stelelor rămâne
cum a fost întotdeauna
undeva departe o biserică albă
cu două turnuri ca nişte soldaţi
ce stau de pază
în sat câinii care îşi fac datoria
latră şi umbrele ce trec pe drum
o căpiţă de fân cosit dimineaţa devreme
când roua mai poate spune ceva
despre oameni
o lume de poveşti
lumea este plină de poveşti
numai să ştii să asculţi
câinele care aşteptă un om
cerşetorul care abia mai vede
şi ar trebui operat dar nu are bani
bolnavul care priveşte ninsoarea la fereastră
şi ar vrea să fie afară
cel care a pierdut ultimii bani la păcănele
şi nu ştie ce să mai facă
poetul pedepsit să scrie despre toţi
şi să nu fie ascultat
bătrânul care a pierdut tot
în afară de amintiri
iarba care îngheaţă sub zăpadă
ziua de mâine care deja este înscrisă
în akasha
peste tot numai poveşti
universul este o poveste
pe care şi-o spune seara Dumnezeu
bând un ceai fierbinte
şi aromat
alegeri
fiecare dintre noi va trebui să străbată
tunelul de întuneric fără să ştie
ce va găsi la capăt: o cană caldă de ceai
uitată în zăpadă
o astronavă gata să decoleze
spre stele străine
sau acolo va găsi doar o oglindă
fiecare dintre noi trebuie să înveţe
limba lucrurilor obscure
ce explodează pline de lumină
lucrurile acelea care sparg valurile
cunoaşterii şi dau naştere la insule
în marile oceane tăcute
limba locurilor incerte
în care bobul de rouă ori lacrima
înfloresc strălucind precum
bomba atomică
fiecare dintre noi va trebui să străbată
tunelul de întuneric
şi înainte de a găsi spărtura
va trebui să aleagă
între albastru şi roşu