după lege şi boală
pariorii o priveau pe bianca din sălile de jocuri
o vedeau în fiecare seară când se întorcea acasă
venea pe acelaşi bulevard şi nimeni nu ştia de unde venea
şi era frumoasă rău să moară mama
să moară mama de nu era frumoasă în adidaşii ei cei noi
pariorii o legănau cu vorbe frumoase şi porcoase în acelaşi timp
pariorii
cei încă neatinşi de razele noii dimineţi
căci noaptea fusese lungă
au scuipat
au înjurat
au dat necuratului ce era al său
iar acum sala de pariuri
pântecul ăsta atât de încăpător
îi scotea unul câte unul pe uşa din faţă
ca dintr-un vagin iluminat
gemeni ai suferinţei şi ai neînfrânării
poem
lui andrei johann
era o seară ca oricare alta
atunci am întocmit lista
1 tăierea versului să se facă după cât de albă este glezna
2 muzicalitatea are la bază un număr finit de modele pubiene
3 despre dragoste nu poate fi vorba
4 ideea să fie exactă şi fără volum cum sunt sânii japonezelor
5 poemul să nu mai aştepte 40 de zile ca la bătrâni
să se ia o fată de pe stradă cea cu adidaşii cei mai frumoşi
şi să spună ea dacă este gata poemul
aşa am inventat poezia în seara aia
şi tot în seara aia ne-a părut cel mai rău
*
dimineaţa ocolesc uşor şi atent partea goală a patului. În baie se face un abur dens, îmi desenez un cerc deasupra capului şi mă gândesc la aripioarele de Kentucky. La ora asta sunt cel mai singur şi tot la ora asta mă părăseşte entuziasmul nopţii trecute, sunt tot mai puţin identic cu mine însumi. Cămaşa pe care o port azi încă mai păstrează mirosul fostului rege al dimineţii. Îmi dau seama că marea nu am văzut-o niciodată, cum nici pe dumnezeu nu l-am văzut. Când trec pe lângă sala de pariuri mă gândesc la neîmpotrivire şi la absenţă
balade viitoare
s-a discutat încet despre
sinucidere şi despre eleganţa femeilor cu adidaşi scumpi
s-a discutat aşa ca ceva de la sine acceptat
până când au urcat în tramvai
am simţit o gelozie puternică
mereu priveam perfecţiunea asta a tramvaiului cu coada ochiului
cu admiraţie dar şi cu invidie
apoi am continuat discuţia despre capricorn
a venit un miros de cauciuc ars
şi am înfulecat brioşa minţii fără să ne gândim la vreun căcat de referinţe
ne săturaserăm de referinţe
da
cristi popescu
într-o noapte
te voi săruta pe frunte
aşa mort cum stai lângă mine în pat
şi apoi o să-mi miroasă şi mie degetele a tămâie
şi voi cânta balade frumoase
veneam de departe mirosind a rom
de la bomboanele învelite în staniol