partea bătrână a uşii
trece în galop prin lumina ferestrei bunica
nevăzută de partea bătrână a uşii
prin ea intră sau iese dimineaţa
ca o procesiune mortuară
mi-am vândut umbra pentru nişte lumânări
pe radio românia actualităţi e plin de paraziţi
bruiaj din ţinuturi necunoscute
mi se face poftă de zgomotul sandalelor tale
trezeşte la viaţă zâmbetul de despărţire a mortului
drumul spre cimitir e ca un scaun dentar
îţi scoate din gură ultimul scâncet
ultima poftă de a mai trăi
în coviltir partea bătrână a uşii
îţi răstigneşte sufletul
vândut pe doi sfanţi în târg
mi-aud foşnetul paşilor
se furişează pe terenul viran din faţa platoului de filmare
învelită în vată de zahăr vocea preotului
seduce două bătrâne surde
în cimitir lupul moralist cu o păpuşă învelită-n scutec
repară robinetele uzate ale timpului
de sub tălpile sătenilor
moartea umple o desagă cu mirodenii
la librăria cărtureşti
la librăria cărtureşti s-au copt şi răscopt cireşele
pe o copertă ce înfrumuseţează ochiul trecătorului
în vitrină o ultimă firmitură de viaţă a gladiatorului
îşi ridică privirea pe coate să salute spectatorii
surprinzător se deschide uşa
nu pune întrebări
sunt aici
nu e o bucurie să fii un ac de ceasornic
în timp ce copiii joacă şotron în curtea şcolii
la librăria cărtureşti iluziile ritmate ale trecutului
devin prezent
vorbesc cu voce tare
se scriu pe trupul meu
versuri din înflorirea frigului sună straniu în sârbă
o umbră de adult mişună prin mine
îmi deschide fereastra ochiului
să mă poate privi ochiul altcuiva
stă îmbătrânit în toiagul poetului
la librăria cărtureşti pe nesimţite
se intră dintr-o lume în altă lume
în semn de revoltă se bate un cui
în ochiul cititorului
lumina felinarului
în oraş pe dâra fumului de ţigară felinarul
desenează cu degetele lui fosforescente
omul rebel al întunericului
zaţul mirosului de cafea
se transformă-n tiran
îşi înveleşte tăcerea într-o foiţă de ţigară
pe buze mi se prelinge o picătură de apă rece
seamănă cu un gândac
zidit de viu în lumina felinarului
o intimitate în care plouă
cu păianjeni
urcă şi coboară
o umbră de muscă le face feste
dorinţă putrezită în lumina felinarului
lacrimile se nasc din piatră seacă
iau forma cubică a hazardului
e o durere plină de cearcăne
obosite stau pe obrajii trecătorilor
lasă pe trup riduri esenţiale
sub piatra cubică de pe republicii
urme pline de cuiburi
sub paşi totul e fragil
ni se deşiră umbrele
lumina felinarului le transformă-n stafii
foşnetul de hârtie
cu ciocanul bat cuie în lumina lumânării
bătăile de toacă o iau la fugă prin sângele meu
îşi zdrobesc de umerii mei durerea
se decojeşte realitatea de poeme
prin încăpere
foşnesc umbre de hârtie
mă stresează foşnetul lor
bucăţi de poeme trosnesc în sobă
în mijlocul încăperii ca un fruct
tăcerea
se leapădă de cearcăne
foşnetul de hârtie devine foşnet de poem
muşcătura lui din lumina rugului e verde
precum muşchiul de pe partea nordică a fricii
răguşit prinde contur în vocea poetului răsăritul
orice eşec e o experienţă
transformă minoritatea în majoritate
murmurând pe stradă
trecătorii cer schimbări radicale
foşnetul de hârtie devine foşnet de poem
Chipul femeii
cu un scrâşnet de dinţi îmi astup ridurile
cenuşa păsării phoenix o romantică naştere
a fiului risipitor
naşterea e o corvoadă măsurată cu pasul
un urlet de lup
trezesc urşii din hibernare
într-o dimineaţă de iarnă
chipul femeii luminează ruinele unui vis
îi răscumpără durerea scâncetul copilului
se apropie ca o felină răsăritul soarelui
ne ia întunericul de pe ochi
dimineaţa o ia razna prin grădină
pe derdeluş gălăgia se ridică în capul oaselor
înveleşte frigul unui copil în zâmbetul matur al dăscăliţei
chipul femeii e o catedrală
unde ţipătul nou-născutului toarnă în lingori liniştea casei
ochii lui se odihnesc între două palme
pe hornul casei fumul urcă noaptea la cer
lacrima e o realitate îngheţată pe geam
chipul femeii stă îngenuncheat de oboseală
pe prispa dimineţii