Ca între tată şi fiu
astăzi tot ce vreau Doamne e
să stau de vorbă cu tine
ca între tată şi fiu
nu o să întreb nimic despre cei
care se vând pentru câţiva bănuţi şi
nici despre lucrurile care nu există
dacă ţi-aş cere să-mi spui
de ce mor oamenii
mi-ai răspunde
că sunt muritori
dacă te-aş întreba de ce
nu-i înveţi să moară
mi-ai răspunde că tu
le-ai dat viaţa
şi că
viaţa trebuie să-i înveţe
când şi cum...
dar cu tata ce-ai avut?
s-a dus într-o dimineaţă devreme
să stea de vorbă cu tine şi
nu s-a mai întors
de atunci mama
în fiecare zi
îşi punea şorţul
şi-i gătea de prânz
ochii îi erau ca doi nori încărcaţi
din când în când îşi ştergea fruntea
brăzdată de griji şi lăcrima
prin colţul buzelor apăsat de durere
scăpărau milimetric cuvintele care ne făceau fericiţi
„Vine tata, s-o fi dus ca să vadă ce-o mai fi pe dincolo”,
apoi îşi cufunda capul în pumni şi suspina
ai mai îmbătrânit şi tu şi tata
aţi spart cerul şi prin crăpătura aceea
ne priveaţi chiorâş până în ziua
în care mama a adormit pe prispa de pe care
îşi împreuna mâinile şi te ruga să ai grijă de noi
cu siguranţă mama e acolo şi mă priveşte de sus
dar tata?
de ce nu mă strigă tata?
nu mai am pe nimeni şi nici prieteni pe aproape
am mai îmbătrânit şi eu
timpul s-a aciuit în crăpătura prispei
e doar un semn
ştiu că
tata şi cu mama au fost cândva pe-aici
e târziu, Doamne!
ţine-mă pe genunchi în seara asta
şi lasă-mă să o văd pe mama
e tot ceea ce vreau
nu trebuie să mă înveţi să mor
tata sau poate mama au o datorie
mai veche faţă de tine
lasă gestul meu să acopere totul
asta-i tot ce vreau,
Doamne!
„Tata a plecat la lucru...”
când va veni moartea şi îmi va bate la geam
voi avea bagajele făcute
ba chiar o să zăbovesc
şmechereşte lângă uşă
cu zâmbetul atârnat de colţul gurii
aşa cum o fac băieţii de băieţi
o voi pofti
să se aşeze lângă mine
la masa din living la o cafea
ca să-i simt mirosul şi
vuietul sângelui din vene
ce urcă de plăcere
carnea mea fragedă o va umple de viaţă
şi-i va porni sentimentele pe care le-am avut
şi mi-le-a supt noapte de noapte
după ce stingeam lumina
păream doi iubiţi
unul care dă şi celălalt care primeşte
unul rămănând în trup de legumă
iar celălalt cu un strigăt de învingător
îi voi da acum tot
ce-a mai rămas din mine
şi asta aşa
să nu se mai dezbrace în faţa aceluia care
a plătit-o noapte de noapte
vom redeveni prieteni
şi o să-i mai cer
un răgaz de o noapte şi de o zi
să pot să-mi ating soţia şi copilul
ce încă dorm sub o pătură de vise
încălzită de Dumnezeu
pe bileţelul scris
cu ultima picătură de sânge pământean
o să scriu
vă iubesc apoi o să mă duc
când moartea se va reîntoarce
copilul meu îi va spune
„Tata a plecat la lucru...”
Nu, nu te urăsc, tată
când a plecat tata mi-a lăsat în grijă
casa şi mormântul mamei
nu ştiu dacă
mă vede de pe lumea cealaltă
seară de seară scot capul pe fereastră
şi-i zâmbesc cerului
ştiu că are puterea să-i spună lui tata
nu vreau să mă vadă gol
plibându-mă prin cameră butonând
canalele tv după filmele xxl
că s-ar întrista
sau poate m-ar trage de „Ciuf”
şi mi-ar zice
ca de fiecare dată
„Futu-ţi grijania mă-tii de derbedeu”
nu-l urăsc pe tata
nu l-am urât nici atunci când mama
i-a dat bani să-mi cumpere role de ziua mea
şi el a băut banii la cârciuma de la colţ
vreau să-i spun totuşi că
uneori noaptea
îl văd dormind cu mâna sub cap
iar cu cealaltă cum goneşte frigul
trăgând pătura peste mine
tresar şi nu zic nimic
ştiu că de acolo de sus îmi trimite semne
ce mă fac să înţeleg că trebuie
să am grijă de casă
şi de mormântul mamei