arată-mi fotografiile pe care le ţii în gură
coapsele tale sunt fierbinţi
două oale în clocot
şi viaţa mai mare ca tine
când ceainicele cu pu-erh dau pe dinafară
deschide-ţi o prăvălie în stradă
zâmbeşte scafandrului
şi leagă-ţi şireturile
aici e parcul în care ne împingem
unii pe alţii din leagăne
*
când Mişkin Baba cu perseidele cade
din vechea dinastie Uzbek, ultimul prinţ samanaid
întemeiază o lume – pereţi matlasaţi şi divane
lucrate de copiii din Saan – îmbibate în sare
pe Cyraunis – îngustă, plină de măslini şi de sălbatică viţă
pe jumătate treji, pe jumătate adormiţi
cu hainele-n apă-nfulecăm alviţă
nălţăm bazaruri translucide din alge
legăm coliere ecarlate din falange –
tatăl murdar roteşte-n chip de derviş
şi-s vremuri de restrişte –
îl vezi la suprafaţa apei –
dansează fără să se mişte